Il sangue e il grano - Front Cover

D’Urso, Carlo, Il sangue e il grano. Sângele şi grâul

8.00

Descrizione prodotto

 

Autore: Carlo D’Urso (n. 1982)
Titolo: Il sangue e il grano. 1875-1890: gli ultimi anni di Vincent van Gogh. Sângele şi grâul. 1875:1890: Ultimii ani ai lui Vincent van Gogh. Testo bilingue italiano-romeno.
Traduttore: Valentina Negriţescu e Adina Teodorescu
Anno: 2015
Collana: «Arte e vita»
N. pagine: 136
Genere: saggistica
Lingua: italiano e romeno
Prezzo: euro 8,00
Formato: libro cartaceo
ISBN-13: 9788897908289

 

 

«Il testo che qui si presenta, Il sangue e il grano, è un ‘ritratto’ della complessa figura del pittore Vincent van Gogh, sotto forma di un commento a una raccolta epistolare del pittore con il fratello Theo, lettere che testimoniano la sofferta formazione dell’uomo e dell’artista. Alla voce del pittore si affianca, in controluce, la voce di Carlo D’Urso; nel suo commento sembra di sentire l’eco lontana dei traduttori e poligrafi medievali che appuntavano ai margini delle “Scritture” il loro pensiero, un’aggiunta di “verbo” al “verbo”, una superfetazione evangelica.

Proprio la vocazione al sacro, o il furore religioso, viene messa in risalto dalle prime lettere del pittore che confida, sempre al fratello, le sue angosce e speranze; L’imitazione di Cristo è il testo che guida i suoi passi, tenta con la predicazione e con l’aiuto morale di portare sollievo ai minatori e ai poveri della desolata regione carbonifera del Borinage. La prima grande delusione arriva quando gli viene impedito di continuare nella sua opera di predicazione religiosa; da quel momento la sua divinità diverrà l’Arte, la pittura, la costante ricerca del suo stile e della sua personalissima forza pittorica; come noto arriverà a vette altissime di novità espressiva, unicità di colore e forma».

Dalla prefazione di Emiliano Ventura.

 

«Textul care aici se prezintă, Sângele şi grâul, este un ‘portret’ al figurii complexe a pictorului Vincent van Gogh, sub forma unui comentariu al unei culegeri epistolare a pictorului cu fratele său Theo, scrisori care mărturisesc formarea suferindă a omului şi a artistului. Vocii pictorului i se alătură, în “contre-jour”, vocea lui Carlo D’Urso; în comentariul său pare că se aude ecoul îndepărtat al traducătorilor şi al tipografilor medievali care îşi notau pe marginea “Scrierilor” un gând de-al lor, o adăugare de “verb” la “verb”, o adăugare superfluă evangelica.

Poate chiar vocaţia pentru sacru, sau furia religioasă, este pusă în relief de la primele scrisori ale pictorului care îi mărturiseşte întotdeauna fratelui, angoasele şi speranţele sale; Imitaţia lui Hristos este textul care-i călăuzeşte paşii, încearcă prin predică şi cu ajutorul moralei să aducă alinare minerilor şi săracilor din dezolata regiune carboniferă din zona Borinage. Prima mare deziluzie îşi face apariţia în momentul în care este împiedicat să-şi continue opera de propovăduire religioasă; din acel moment divinitatea sa va deveni Arta, pictura, constanta cercetare a stilului său şi a forţei sale picturale foarte personală; cum este ştiut va ajunge pe culmi foarte înalte de noutate expresivă, unicitate de culoare şi formă».

Din prefaţa lui Emiliano Ventura.