Novità: Carlo D’Urso, “Il sangue e il grano/Sângele şi grâul”. Un saggio su Vincent van Gogh.

 

 

Il sangue e il grano - Front Cover

 

Carlo D’Urso
Il sangue e il grano. 1875-1890: gli ultimi anni di Vincent van Gogh
Sângele şi grâul. 1875-1890: ultimii ani ai lui Vincent van Gogh
edizione bilingue italiano-romeno
testo romeno a cura di Valentina Negriţescu e Adina Teodorescu
Milano, Rediviva Edizioni, 2015
collana «Arte e vita», p. 136
ISBN-13: 978-88-97908-28-9

Euro 8,00

 

«È un dono e una grazia che ci siano poeti come Carlo D’Urso, artigiano della parola e cultore del bello. Chi scrive ha e ha avuto spesso la fortuna di essere lettore privilegiato del magmatico laboratorio poetico di D’Urso, delle sue continue prove di raggiungere una letteratura e una poesia ‘universale’. Un aggettivo che ben s’addice a chi come lui tenta buona parte delle vie che la parola scritta può percorrere, dalla poesia alla prosa fino alla saggistica; universale quindi perché aspira e ha come modello la pienezza espressiva e l’assoluto.

[…]

Il testo che qui si presenta, Il sangue e il grano, è un ‘ritratto’ della complessa figura del pittore Vincent van Gogh, sotto forma di un commento a una raccolta epistolare del pittore con il fratello Theo, lettere che testimoniano la sofferta formazione dell’uomo e dell’artista. Alla voce del pittore si affianca, in controluce, la voce di Carlo D’Urso; nel suo commento sembra di sentire l’eco lontana dei traduttori e poligrafi medievali che appuntavano ai margini delle “Scritture” il loro pensiero, un’aggiunta di “verbo” al “verbo”, una superfetazione evangelica.

Proprio la vocazione al sacro, o il furore religioso, viene messa in risalto dalle prime lettere del pittore che confida, sempre al fratello, le sue angosce e speranze; L’imitazione di Cristo è il testo che guida i suoi passi, tenta con la predicazione e con l’aiuto morale di portare sollievo ai minatori e ai poveri della desolata regione carbonifera del Borinage. La prima grande delusione arriva quando gli viene impedito di continuare nella sua opera di predicazione religiosa; da quel momento la sua divinità diverrà l’Arte, la pittura, la costante ricerca del suo stile e della sua personalissima forza pittorica; come noto arriverà a vette altissime di novità espressiva, unicità di colore e forma».

Dalla prefazione di Emiliano Ventura.

 

Carlo D’Urso (Milano, 1982) ha pubblicato poesie, articoli e prose poetiche in varie riviste e antologie letterarie. Fra le sue opere si ricordano: la raccolta poetica Sursum Corda (Milano, Il Melograno, collana «Stilnovo», 2007); Il sangue e il grano, saggio sugli ultimi anni di vita di Vincent van Gogh (Roma, Bardi Editore, 2008); la traduzione del testo integrale di Tamerlane (1827) di E.A. Poe (Roma, Arduino Sacco Editore, 2011); Crier Pour Lui. L’Inquieto Vagare di Arthur Rimbaud (Palermo, Torri del Vento Edizioni, 2013), e Vlad Dracula Ţepeş (Roma, Arbor Sapientiae Editore, 2014).

 
«Este un dar şi o graţie că există poeţi precum Carlo D’Urso, artizan al cuvântului şi iubitor al frumosului. Cine scrie a avut adesea norocul să fie cititor privilegiat al incandenscentului laborator poetic al lui D’Urso, ale încercărilor continue de a atinge o literatură şi o poezie ‘universală’. Un adjectiv care se potriveşte de minune celui care la fel ca el încearcă bună parte a căilor pe care cuvântul scris poate să le parcurgă, de la poezie la proză până la eseistică; universal pentru că aspiră şi are ca model plinătatea expresiei şi absolutul.

[…]

Textul care aici se prezintă, Sângele şi grâul, este un ‘portret’ al figurii complexe a pictorului Vincent van Gogh, sub forma unui comentariu al unei culegeri epistolare a pictorului cu fratele său Theo, scrisori care mărturisesc formarea suferindă a omului şi a artistului. Vocii pictorului i se alătură, în “contre-jour”, vocea lui Carlo D’Urso; în comentariul său pare că se aude ecoul îndepărtat al traducătorilor şi al tipografilor medievali care îşi notau pe marginea “Scrierilor” un gând de-al lor, o adăugare de “verb” la “verb”, o adăugare superfluă evangelica.

Poate chiar vocaţia pentru sacru, sau furia religioasă, este pusă în relief de la primele scrisori ale pictorului care îi mărturiseşte întotdeauna fratelui, angoasele şi speranţele sale; Imitaţia lui Hristos este textul care-i călăuzeşte paşii, încearcă prin predică şi cu ajutorul moralei să aducă alinare minerilor şi săracilor din dezolata regiune carboniferă din zona Borinage. Prima mare deziluzie îşi face apariţia în momentul în care este împiedicat să-şi continue opera de propovăduire religioasă; din acel moment divinitatea sa va deveni Arta, pictura, constanta cercetare a stilului său şi a forţei sale picturale foarte personală; cum este ştiut va ajunge pe culmi foarte înalte de noutate expresivă, unicitate de culoare şi formă».

Din prefaţa lui Emiliano Ventura.

 

Carlo D’Urso (Milano, 1982) a publicat poezii, articole și proză poetică în diferite reviste și antologii literare. Printre operele sale amintim: culegerea de poezii Sursum Corda (Milano, Il Melograno, collana «Stilnovo», 2007); Il sangue e il grano [Sângele și grâul], eseu despre ultimii ani de viață ai lui Vincent van Gogh (Roma, Bardi Editore, 2008); traducerea volumului integral Tamerlane (1827) de E.A. Poe (Roma, Arduino Sacco Editore, 2011); Crier Pour Lui. L’Inquieto Vagare di Arthur Rimbaud [Crier Pour Lui. Neliniștita rătăcire a lui Arthur Rimbaud] (Palermo, Torri del Vento Edizioni, 2013), și Vlad Dracula Ţepeş (Roma, Arbor Sapientiae Editore, 2014).