definiția lucrătorului
Conceptul de lucrător este unul care se aplică tuturor persoanelor care desfășoară un anumit tip de muncă sau activitate remunerată. În multe cazuri, poate fi utilizat și în sens general pentru a desemna o persoană care îndeplinește un anumit loc de muncă, indiferent dacă este sau nu angajată oficial. Condiția de lucrător este una dintre cele mai importante pentru ființa umană ca individ întrucât, pe baza muncii și a desfășurării unei activități definite, este posibil nu numai să supraviețuiești, ci și să posezi identitate, să te simți util și să dezvolți abilități specifice.
Figura muncitorului este una dintre cele mai vechi din societățile umane, poate cea care a fost întotdeauna indiferent de tipul de societate în cauză. Lucrătorul poate fi orice persoană care îndeplinește o slujbă sau o activitate regulată în cadrul unei societăți, dar abia în secolul al XVIII-lea un astfel de concept a început să fie legat aproape exclusiv de sectorul muncii și de cele mai umile sectoare, dar cel mai abundent în societate: oamenii de rând. De atunci, angajatorii, proprietarii resurselor socioeconomice și toate acele sectoare ale societății s-au opus lucrătorilor care, pentru că au o bogăție monetară importantă, nu au nevoie să își desfășoare o slujbă zilnică și regulată.
Sectorul muncii a fost întotdeauna cel mai revoluționar din societate, cel care a luptat mereu pentru drepturile lor și pentru a obține îmbunătățiri în condițiile lor de viață, deși nu le-a realizat întotdeauna. În societățile moderne, lucrătorii sunt de obicei grupați în sindicate sau sindicate, care sunt organizații al căror obiectiv principal este apărarea și protecția drepturilor fiecărui lucrător. Prin el și datorită acțiunii multor guverne interesate de bunăstarea acestui sector social, lucrătorii au reușit să dezvolte progrese importante în condițiile lor de viață.
