definiția științei faptice
Cunoștințele științifice sunt în mod normal împărțite în două blocuri mari, științe formale și științe factuale. Primele sunt toate acele discipline de natură abstractă și care nu se ocupă de fapte, precum matematica și logica. Al doilea este cel care se referă la fapte empirice sau de fapt.
Considerente Generale
Biologia, istoria, chimia, psihologia sau geologia sunt discipline de fapt sau empirice, întrucât în toate acestea sunt studiate fapte sau date concrete.
Biologia studiază structura simplă a materiei (celula) și modul în care această unitate de bază se dezvoltă pentru a forma organisme vii.
Istoria se referă la ceva concret, ansamblul evenimentelor istorice. Chimia se concentrează pe mecanismele moleculare care construiesc realitatea.
Psihologia studiază comportamentul uman.
În cele din urmă, geologia descrie fenomenele care au loc în diferitele straturi ale pământului.
În consecință, aceste discipline sunt factuale, deoarece obiectul lor de studiu este ceva concret, obiectiv și măsurabil.
Au ca referință un fel de fenomen real. Cu alte cuvinte, oamenii, animalele sau moleculele sunt realități observabile.
Fenomenele reale pot fi explicate, prezise, clasificate sau descoperite. În acest sens, științele factuale sunt întotdeauna legate de experiență.
Științe factuale versus științe formale
O formulă matematică este valabilă indiferent de experiență. Cu toate acestea, toată formularea matematică este aplicabilă fenomenelor reale. Un raționament logic este un set de axiome și semne care nu au nimic de-a face cu realitatea materială sau cu dimensiunea temporală a evenimentelor, dar este o structură formală care poate fi proiectată pe tot felul de realități.
Științele formale sunt aplicabile lumii empirice și, în paralel, empiricul este explicabil printr-un limbaj formal.
Ipotezele matematicii sunt testate din dovezi, în timp ce ipotezele oricărei discipline de fapt sunt testate din unele date empirice. Criteriul adevărului matematicii este coerența internă a unui raționament sau teoremă, iar criteriul adevărului unei științe empirice se bazează pe dovezile faptelor.
În rezumat, în științele formale se demonstrează raționamentul (de exemplu, teorema lui Pitagora) și în științele faptice legile se confruntă cu o parte a realității (de exemplu, legile moștenirii genetice sunt aplicabile tuturor organismelor vii).
Foto: Fotolia - radub85
