definiția omului
Termenul uman este folosit pentru a se referi la singurele ființe vii care au dezvoltat anumite caracteristici precum raționamentul, limbajul oral și scris, postura bipedă și coexistența în structuri sociale complexe. Ființa umană aparține lumii animalelor, clasei mamiferelor și ordinii primatelor, o ordine împărtășită cu alte ființe vii, precum cimpanzeul sau gorila (considerate strămoșii lor). Termenul provine din latinescul „homo” sau om.
Se estimează că ființa umană actuală este cea mai perfecționată evoluție a hominidelor antice care au găsit relații directe cu primatele. Acești hominizi dobândeau noi caracteristici care au început să le diferențieze de primate, variind de la achiziționarea unei posturi mai drepte și bipede, mărime și capacitate creierului mai mari, opunând degetele mari la fabricarea diferitelor tipuri de instrumente. Omul actual este cunoscut științific ca Homo Sapiens Sapiens și este singurul care a ajuns să populeze întregul spațiu planetar, în timp ce alții au supraviețuit doar în anumite medii.
Pe lângă caracteristicile sale genetice, ființa umană este recunoscută în special pentru dezvoltarea și achiziția de elemente care o fac unică în domeniul ființelor vii. În acest sens, ființa umană este singura care a fost capabilă să dezvolte raționamentul sau utilizarea unei capacități mentale raționale și abstracte. Acest lucru i-a permis să construiască sisteme sociale complexe care pot trece de la simplele comunități la civilizații foarte importante.
Dezvoltarea culturii este, fără îndoială, o altă caracteristică exclusivă a ființei umane, cea care o diferențiază de restul ființelor vii. Cultura este tot ceea ce este produs de om și care are legătură cu expresiile sale artistice, tehnice sau religioase. În multe privințe, cultura are legătură cu puterea de abstractizare pe care o posedă ființa umană.
