definirea stabilității
Noțiunea de stabilitate este una care se referă la permanența caracteristicilor unui element sau unei situații în timp, condiția sa ca stabilă sau constantă. Stabilitatea poate fi aplicată ca o caracteristică anumitor fenomene fizice, precum și fenomenelor sociale, istorice, politice, economice, culturale sau individuale, atâta timp cât ideea de constanță și permanență a elementelor care alcătuiesc un astfel de fenomen este menținută.
În general, noțiunea de stabilitate este legată de o multitudine de fenomene fizice sau naturale care apar în mediu și a căror caracteristică principală este menținerea elementelor sale în anumite condiții în timp. Aceasta înseamnă că stabilitatea este astfel prezența componentelor care rămân ca atare indiferent de schimbarea altor factori externi. Un caz de stabilitate pentru științele naturii ar putea fi permanența caracteristicilor materiei, de exemplu, stabilitatea apei într-un recipient. Dacă și-ar schimba volumul, mișcarea sau componentele esențiale, stabilitatea nu ar mai fi o caracteristică pentru acesta.
Cu toate acestea, termenul de stabilitate poate fi folosit și pentru fenomenele sociale sau umane în care apare aceeași situație de permanență a anumitor elemente. În acest sens, stabilitatea aplicată fenomenelor umane care nu se cuantifică atât de ușor este în orice caz vizibilă și măsurabilă în funcție de parametrii impuși social. De exemplu, stabilitatea unei instituții precum familia depinde de menținerea anumitor legături și relații într-un mod ordonat și reproductiv în funcție de ceea ce înțelege fiecare societate prin astfel de termeni. În același timp, stabilitatea politică a unui guvern poate însemna permanența în timp a funcționarilor desemnați acestui rol. In cele din urma,stabilitatea emoțională sau economică a unei persoane poate însemna permanența anumitor condiții de ordine și constanță în viața de zi cu zi.
