ce este praxis »definiție și concept
Cuvântul praxis provine din greacă și înseamnă practică. Conceptul de practică trebuie înțeles în opoziție cu conceptul de teorie.
Distincția dintre teorie și practică
În limbajul obișnuit teoria și practica sunt idei diferite și în același timp complementare. Astfel, cunoașterea este teoretică atunci când este prezentată din concepte, formule, principii și scheme departe de dimensiunea cotidiană. Praxisul sau practica este întruchiparea concretă a teoriei, adică execuția ei printr-o anumită procedură.
Dacă ne gândim la cunoștințele matematice, avem de-a face cu cunoștințe teoretice, dar prin matematică putem rezolva situații reale și practice. În contextul calculului, mulți utilizatori învață să se ocupe de diferite dispozitive pur și simplu practicând, dar acest lucru este posibil deoarece în limbajul calculului există o teorie generală. Aceste două exemple se referă la interdependența dintre practică și teorie. În acest sens, orice practică presupune o teorie și toată teoria are o proiecție practică.
Praxisul ca concept filozofic
Pentru primii filozofi greci ideea de praxis ar putea fi aplicată tuturor activităților umane non-contemplative și non-teoretice. Cu alte cuvinte, filosofia greacă distinge între procesele intelectuale și procesele materiale. Astfel, un matematician grec care a studiat formele geometrice a îndeplinit o sarcină teoretică, în timp ce un olar a desfășurat o activitate practică.
Conceptul de practică a fost asumat de unii filozofi marxisti, care au inventat termenul de „filosofie a practicii”
Pentru gânditorii marxisti, praxia umana (de exemplu, munca sau relatiile sociale) constituie o sursa esentiala de informatii pentru construirea unei abordari teoretice. Pentru marxism, postulatele teoretice trebuie să se conecteze cu realitatea lucrurilor, cu praxis.
Ideea de praxis este foarte prezentă într-un curent de filozofie, pragmatism. Această tendință s-a dezvoltat în special în Statele Unite de-a lungul secolului al XX-lea. Principiile fundamentale ale pragmatismului sunt următoarele:
1) cunoașterea sau adevărul despre ceva nu poate ignora efectele sale practice și
2) adevărul despre o problemă sau o judecată morală implică în mod necesar o evaluare a utilității sale concrete. În acest sens, filosofii acestui curent evită pozițiile intelectualiste și înțeleg reflectarea filosofică ca un instrument în slujba vieții.
Fotografii: iStock - tiburonstudios / FangXiaNuo
