redivivaedizioni.com

Termenul de dramatizare este unul care este folosit pentru a desemna un anumit tip de reprezentare sau performanță actoricească în care se desfășoară o interpretare a unor situații specifice și specifice. Cuvântul provine dintr-un alt substantiv: drama, care este tocmai modul de reprezentare a operelor literare prin dialog și oral. Termenul dramă provine din greacă (civilizație care a creat teatrul ca element artistic), limbaj în care înseamnă „acțiune”. Prin urmare, drama sau dramatizarea a ceva este de a efectua o acțiune, de a acționa într-un anumit mod sau formă.

Adică, în dramatizare este reprezentată o dramă care constă dintr-o poveste care tratează de obicei o temă tristă care implică diferite personaje care sunt interpretate de actori, de obicei pe o scenă de teatru, dar genul a devenit și foarte popular în cinematografie și la TV.

În general, atunci când se vorbește despre dramatizare, se face referire la reprezentarea actoricească în mass-media precum teatrul, cinematograful sau televiziunea. În aceste spații, actorii creează personaje dintr-un scenariu care le spune ce să spună, cum să se miște, cum să acționeze și cum să arate publicului anumite senzații, idei, gânduri și situații generale. Între timp, există un profesionist, regizorul, care va fi însărcinat cu regia tuturor scenariilor și spectacolului.

Importanța abilității dramatice a actorului

În aceste tipuri de reprezentări, abilitatea dramatică a actorilor care reprezintă drame este extrem de importantă pentru că altfel va fi foarte dificil să miști sau să transmiți conținutul dramatic al poveștii dacă nu sunt profesioniști experimentați în domeniu. Un actor bun trebuie să știe să joace în fiecare dintre genurile pe care trebuie să le reprezinte în carieră. Acum, în jurul dramei există un mare respect și, în numele aceleiași ori, se atribuie o presiune suplimentară actorului care trebuie să interpreteze o dramă, adică este mai solicitant atunci când vine vorba de acest gen. De exemplu, atunci când actorii strâns asociați cu comedia se remarcă într-o dramă, de obicei îi surprind pe toți.

Origini grecești

Primele forme de dramatizare au avut loc în Grecia Antică, o societate în care teatrul avea o mare importanță nu numai ca formă artistică, ci și ca spațiu de dezbatere și reprezentare a diferitelor fenomene care au avut loc în viața de zi cu zi (cum ar fi televiziunea din zilele noastre știri). În aceste vremuri, dramatizarea era un mod de educare a publicului cu privire la diverse subiecte precum filosofice, morale, culturale, printre altele.

Dramatizarea teatrală avea două forme de bază, destul de diferite una de alta: pe de o parte, tragedia și, pe de altă parte, comedia. Deși există variații și puncte intermediare între ele, tragedia și comedia reprezintă cele două forme de bază ale teatrului (de aici simbolul tipic al celor două măști opuse, una fericită și una tristă).

În timp ce tragedia reprezintă, în general, situații de criză care afectează profunzimea ființei umane, comedia caută să reprezinte situațiile vieții de zi cu zi, arătându-și personajele ca ființe comune, posesori de virtuți și defecte.

Dramatizarea nu trebuie însă înțeleasă ca o acțiune pur teatrală sau artistică. În multe momente, orice persoană obișnuită poate efectua o dramatizare a situațiilor trăite cu scopul de a le spune publicului circumstanțial cum a trăit situația respectivă, ce s-a spus, ce s-a întâmplat etc.

De exemplu, conceptul este folosit și pentru a desemna exagerarea pe care cineva o face despre ceva, atribuindu-l unor trăsături foarte dramatice.

Utilizare în terapie

De asemenea, trebuie să subliniem că dramatizarea este o procedură care a fost impusă la cererea psihologiei ca alternativă terapeutică, astfel încât pacienții să poată depăși anumite patologii. În acest proces, una sau mai multe persoane discută o problemă comună sau o problemă care îi unește și se deschide despre aceasta. Se folosește foarte mult pentru că este o practică care ajută foarte mult la exprimarea interiorității oamenilor și în dezinhibare.