definiția parafrazării
Parafrazarea provine din parafrazarea, care este o resursă a limbajului. O parafrază este utilizată pentru a comunica ideea cuiva pe care îl cunoaștem (de obicei un autor de prestigiu) prin propriile noastre cuvinte. Astfel, dacă cineva se ceartă asupra unui subiect și vrea să contribuie cu o idee despre Aristotel, ar trebui să spună „parafrazându-l pe Aristotel” și apoi să spună ce a spus acest filozof, dar într-un mod aproximativ și nu într-un mod textual.
Utilizarea parafrazelor ajută la întărirea unui argument personal, întrucât o idee proprie este mai importantă dacă se conectează cu ceea ce a spus sau a scris cineva cu autoritate intelectuală. Pe de altă parte, parafraza servește pentru a transmite erudiție sau poate fi folosită pentru a face un joc de cuvinte mai mult sau mai puțin ingenios (de exemplu, parafrazând Descartes, afirm că cred, apoi enervant).
Citarea nu este același lucru cu parafrazarea
Dacă citez un autor, trebuie să reproduc fidel cuvintele sale. Să presupunem că vorbesc despre inteligență și vreau să mă refer la o expresie faimoasă pentru a ilustra o anumită idee, de exemplu, un citat plin de înțelepciune din Rudyard Kipling, „Cea mai proastă femeie se poate descurca cu un bărbat inteligent”. În acest caz, mențiunea pe care o fac este literală. Pe de altă parte, dacă vreau să parafrazez fraza lui Rudyard Kipling, aș putea spune următoarele, „parafrazând Kipling, bărbații inteligenți pot fi manipulați de orice femeie”. În acest caz, nu citez cuvintele autorului cu precizie, ci mai degrabă le adaptez discursului meu într-un mod liber și informal, deoarece înțeleg că important este ideea generală și nu exactitatea propoziției.
Cum se parafrazează în limbajul scris
Când scriem un text putem folosi și parafrazele. Este o modalitate de a nu plagia, deci este necesar să menționăm sursa originală. În acest fel, pentru a parafraza o idee de autor, este convenabil să subliniem afirmația sa originală și să indicăm între paranteze lucrarea în care apare ideea respectivă.
Putem explica apoi propria noastră idee în felul nostru, combinând astfel o anumită referință (fraza autorului) cu argumentele noastre personale. În acest sens, parafrazând stabilim o dezbatere între reflecțiile în sine și ceea ce a spus autorul. De exemplu, Platon afirmă că justiția se bazează pe echilibrul individual și social (Republica), dar susțin că adevărata justiție depinde exclusiv de interpretarea corectă a legii.
S-ar putea concluziona că parafrazarea în limbajul scris este o strategie de îmbogățire a unui text, deoarece folosind o parafrază este posibil să se stabilească o expunere de idei cu o componentă de reflecție intelectuală.
Fotografii: iStock - Photo_Concepts / ilbusca
