redivivaedizioni.com

Aceste două cuvinte sunt utilizate în mod obișnuit în lumea cinematografiei, în special în rândul profesioniștilor în scenariu. În ambele cazuri este o tehnică narativă în care se spune o poveste referindu-se la trecut. Cu toate acestea, acestea sunt două tehnici diferite.

Analizând flashback-ul

Acest termen englez are două părți diferite: flash și back. Primul indică faptul că ceva apare și dispare, iar al doilea se referă la trecut. Prin urmare, este o revenire la o perioadă anterioară. Scopul acestei tehnici este foarte divers: să înțeleagă mai bine povestea unui personaj, să modifice ordinea cronologică pentru a pătrunde într-o poveste sau să ofere indicii relevante, astfel încât privitorul să înțeleagă mai bine evenimentele care vor avea loc în viitor.

În această tehnică narativă există o întrerupere momentană pentru a face un salt în trecut. În flashback, întreruperea este prezentată rapid și brusc și apoi narațiunea continuă, descriind momentul prezent. Această resursă este frecventă în acele scene în care un personaj își amintește momentan un episod din trecutul său și apoi continuă narațiunea. În lumea literaturii termenul analepsis este folosit pentru a exprima aceeași idee.

Indiferent de termenul folosit, narațiunea retrospectivă este o resursă obișnuită în cinematografie, dar și în roman, seriale de televiziune, benzi desenate sau teatru. Concentrându-ne pe lumea cinematografiei, există exemple abundente ale acestei modalități retrospective: Nașul II, Matricea sau câinii rezervori. Dacă în povestea cinematografică saltul în timp este orientat spre viitor, tehnica este cunoscută sub numele de flashforward.

Analizând racconto

De origine italiană, înseamnă poveste sau poveste. Prin urmare, nu este vorba despre un flashback ci despre povestirea unei povești întregi.

Cu această resursă este recuperat și un episod sau o experiență anterioară, dar în acest caz nu se face brusc, ci într-un mod mai liniștit. Astfel, racconto este o retrospectivă prelungită care ne permite să spunem ceva mai în detaliu.

După parantezele narative, povestea este reluată în momentul prezent. Această resursă dintr-o serie de televiziune poate dura unul sau mai multe capitole.

În filmul „Titanic” se folosește această tehnică, deoarece filmul începe cu o femeie în vârstă care se întoarce în locul unde s-a scufundat nava și în acel moment începe povestea.

În literatură, un exemplu clar de racconto este cel prezentat în romanul „O sută de ani de singurătate” de Gabriel García Márquez.

Fotografii Fotolia: Sudok1 / Sangoiri