redivivaedizioni.com

Termenul provocare se referă la o provocare sau o activitate (fizică sau intelectuală) pe care o persoană trebuie să o desfășoare depășind diferite tipuri de dificultăți, deoarece este acoperită tocmai de dificultăți și complexități.

Provocare care presupune depășirea dificultăților care trebuie specificată

A spune provocare este același lucru cu a spune obiectiv care implică o provocare la nivel personal. Ființele umane, datorită acestei dorințe insaciabile de a face, ne găsim constant provocându-ne. Acum, această luptă pentru atingerea obiectivului va implica urmarea unui plan de acțiune care a fost stabilit anterior și care va acționa ca un ghid pentru atingerea obiectivului propus.

Există tot atâtea provocări pe cât sunt oameni și fiecare va avea propria parte din dificultate, pentru că trebuie să spunem că nu există provocări simple. Cu cât este mai dificil de realizat, cu atât este mai mare efortul care trebuie investit pentru a-l realiza.

Și, desigur, cu cât a costat mai mult să realizezi provocarea, cu atât te vei bucura mai mult de realizarea ei.

Numai pentru perseverență

Oamenii care știu să insiste, să persevereze și care nu renunță la prima dificultate sunt cei care reușesc cel mai mult să își îndeplinească obiectivele, provocările.

De exemplu, aceste tipuri de indivizi sunt folosiți în mod normal ca exemple de urmat, datorită capacității lor de a depăși dificultățile și de a lupta în favoarea a ceea ce intenționează să realizeze.

O provocare poate fi complicată și periculoasă în unele cazuri, dar obținerea succesului este întotdeauna ceva ce generează satisfacție și bucurie, deoarece nu numai că implică posibilitatea de a îndeplini o sarcină specifică, ci și ceea ce implică o oarecare complicație. Provocările pot fi autoimpuse ca o provocare pe care o face persoana cu sine, precum și impusă din exterior. În funcție de individ, fiecare caz poate reprezenta o presiune și o cerere foarte mari.

A provoca o persoană să facă ceva sau a se provoca pe sine este tocmai a cere desfășurarea unei activități sau acțiuni care implică un anumit tip de dificultate sau pericol. Astfel, provocările foarte caracteristice pot fi cele care implică dexteritatea fizică (cum ar fi urcarea pe un munte, înotul peste un râu sau pur și simplu efectuarea unei rutine de exerciții solicitante), precum și cele care implică efort intelectual (terminarea unei curse, respectarea anumitor obiective de serviciu, etc.).

Toate aceste provocări pot fi, de asemenea, însoțite sau completate de provocări morale sau etice, cum ar fi acționarea sau nu în anumite moduri în anumite situații (de exemplu, poate fi o provocare să participi la o competiție și să nu fii nedrept cu concurenții).

Inutil să spun că sensul provocării poate varia de la persoană la persoană. Astfel, în timp ce pentru cineva nu este o provocare să efectuezi o activitate fizică solicitantă, aceasta poate fi aceea de a desfășura o rutină academică solicitantă, care este ușor pentru altul. Acest lucru are legătură cu preferințele, capacitățile, interesele și temerile fiecărui individ, toate elementele care sunt combinate într-un mod unic și care ne fac să reacționăm într-un mod special la diferite situații.

Satisfacție și sănătate

Întotdeauna, realizarea provocării, atingerea obiectivelor propuse, oferă un grad ridicat de satisfacție, deoarece înseamnă depășirea dificultăților specifice și privirea dincolo de ceea ce ne vine în cale.

Pe de altă parte, trebuie să spunem că provocările sunt sănătoase, deoarece motivează oamenii să acționeze, să iasă din letargie, din rutină.

Să ne gândim la cineva care nu se distrează bine, care este trist, melancolic în legătură cu o anumită situație personală, faptul de a pune o provocare, cu siguranță, va fi un bun antidot la acel sentiment, o va umple de așteptări, tristețea va lua un loc din spate și o va muta să acționeze da sau da pentru a atinge scopul propus.

La nivel profesional, provocările au și ele o valoare specială, deoarece elimină stagnarea lucrătorului într-o rutină plictisitoare și fără orizonturi de creștere.

Mustrare

Și, pe de altă parte, termenul provocare este adesea folosit pentru a se referi la mustrarea pe care o dă cineva altuia ca urmare a faptului că s-a purtat greșit.

În mod normal, părinții, profesorii, printre alții, dau o provocare copiilor care nu fac ceea ce li se cere și, în caz contrar, dezvoltă acțiuni proaste.

Provocarea constă de obicei într-un mesaj în care această faptă greșită este evidențiată și poate fi însoțită de o pedeapsă.