definirea abordării
Abordarea vine din creșterea, ceea ce înseamnă să prezinți o idee. În sensul cotidian, spunem că vrem să știm care este abordarea cuiva a unei probleme, ceea ce înseamnă că suntem curioși de ideea lor principală.
Există diferite utilizări ale cuvântului abordare. Una este ideea principală pe o problemă, înseamnă și strategie. Un exemplu poate fi util în acest caz. Un antrenor de fotbal explică înainte de joc jucătorilor echipei sale care este abordarea sa față de meciul care urmează să fie jucat. Cu câteva cuvinte și idei, el transmite un mesaj. Dacă spune „Vreau ca toți să apărați obiectivul”, antrenorul oferă o abordare defensivă. Din cuvintele sale, jucătorii știu deja cum trebuie să joace. O altă dintre cele mai frecvente utilizări ale termenului este legată de probleme în general. Un individ se confruntă cu o problemă de o anumită complexitate. Mai întâi încearcă să o înțeleagă cât mai bine posibil și în cele din urmă face o explicație a acesteia. În acel moment este prezentată abordarea,viziunea problemei. Dacă nu există o abordare corectă a unei probleme, este imposibil să se găsească o soluție.
În vocabularul literar, în special în lumea teatrului, cuvântul abordare este folosit ca primul element al structurii operelor de teatru clasic. Mai întâi există o abordare a subiectului (ideea generală, astfel încât privitorul să înțeleagă argumentul). Apoi apare nodul (se dezvoltă ideea inițială) și, în cele din urmă, deznodământul (momentul încheierii, în care se comunică sfârșitul acțiunii care este numărată).
În filozofie și știință este necesar să se utilizeze o idee foarte precisă a conceptului de abordare. Înainte de o reflecție etică (pentru a da un exemplu în domeniul filosofiei), asupra unei probleme sociale, este necesar să se definească coordonatele principale ale analizei care urmează să fie efectuată. În mod similar, cercetătorii medicali trebuie mai întâi să efectueze teste care servesc ca bază pentru stabilirea unui diagnostic, adică o abordare care definește strategia curativă ulterioară.
Dacă o abordare are un element incorect sau un defect, abordarea se spune că este absurdă sau ilogică sau greșită. Există în mod specific o ramură a filozofiei, logicii, în care se studiază structura cuvintelor și ideilor și, practic, se analizează validitatea abordărilor dintr-un punct de vedere rațional.
