redivivaedizioni.com

Conceptul de patrimoniu cultural desemnează patrimoniul unui tip cultural care corespunde unei comunități date și care, ca atare, este protejat și comunicat atât generațiilor prezente cât și viitoare.

Unele monumente istorice, rămășițe arheologice sau tradiții populare au o valoare atât de mare încât sunt considerate Patrimoniu Cultural al Umanității. Această denumire există oficial din 1972, când UNESCO a ajuns la un acord pentru acordarea acestei distincții.

Există instituții locale și internaționale care au misiunea de a identifica, clasifica și îngriji acele active considerate de neprețuit pentru un popor, o regiune, o comunitate sau pentru întreaga umanitate. Datorită acestei protecții, aceste active ajută la transmiterea și menținerea vie a culturii trecute a unei comunități, în special pentru cei care, dintr-un motiv temporar, nu ar putea fi martori, în timp ce posibilitatea de a le vizita sau studia le permite să aibă o experiență directă a aceleiași , un acces direct.

O recunoaștere orientată spre conservare

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, mai bine cunoscut prin abrevierea: UNESCO , este o agenție specializată a Națiunilor Unite , care încă de la înființarea sa a avut drept scop de a contribui la pacea și securitatea mondială prin a promovării educației, științei și culturii și totul inerent lor. Între timp, din anii 1970, Convenția UNESCO privind protecția patrimoniului cultural și natural mondial a fost însărcinată cu identificarea și protejarea celui mai valoros patrimoniu cultural și natural din lume, pentru a-l păstra pentru generațiile viitoare.

Documentele oficiale UNESCO subliniază necesitatea de a asigura non-dispariția patrimoniului cultural. Protecția și conservarea acesteia sunt necesare pentru a combate degradarea sau posibila dispariție permanentă.

Spațiile naturale pot primi, de asemenea, această distincție, deoarece unele formațiuni geologice sau biologice au o valoare extraordinară și unică.

Când se realizează această recunoaștere, se adoptă tot felul de măsuri, cum ar fi reabilitarea locului, promovarea acestuia, precum și garanții pentru conservarea acestuia.

Patrimoniu cultural imaterial

De la origini până în prezent, conceptul de patrimoniu cultural nu a încetat să evolueze. În ultimii ani, noțiunea de imaterial a fost încorporată pentru a se referi la tot acel patrimoniu care nu poate fi amplasat într-un spațiu specific, dar este o expresie vie a culturii unui popor. Astfel, anumite acte festive, tradiții orale sau utilizări sociale primesc această etichetă.

Exemple ilustrative

În Mexic există numeroase exemple de patrimoniu cultural, precum zona monumentelor istorice din Tlacotalpan sau orașul istoric fortificat Campeche. Rezervația Biosferei El Pinacate și Gran Desierto de Altar este un eșantion de patrimoniu natural.

În Peru, festivalurile de carnaval din Ayacuchano, dansul Huaconada sau festivalul Corpus Christi din Cuzco se remarcă ca exemple de patrimoniu imaterial.

În Spania se remarcă Catedrala din Burgos, Alhambra din Granada și Casa Milà din Barcelona.

În Argentina putem menționa misiunile iezuiților din Guarani sau Cueva de las Manos del Río Pinturas ca exemple de patrimoniu cultural.

Evident, pentru a obține această recunoaștere, trebuie îndeplinite cerințele solicitante, precum și o evaluare de către experți. În majoritatea țărilor există instituții asociate patrimoniului cultural (în cazul Spaniei este Consiliul patrimoniului istoric).