definiția avid
Adjectivul lacom sau avid exprimă dorința intensă pentru ceva. Astfel, dacă spunem „șefului meu îi este foame de bani” sau „echipa îi este foame de victorii”, indicăm că atât șeful, cât și echipa au o dorință puternică. Această intensitate este comparabilă cu entuziasmul de a atinge un obiectiv. Spunem că ne este foame de ceva când avem un impuls irepresionabil care ne împinge spre ceea ce vrem să realizăm.
Adjectivul lacom corespunde substantivului lăcomie, care este un sentiment asemănător ambiției, pasiunii sau voracității. Ideea opusă lăcomiei ar fi, prin urmare, indiferența, apatia, descurajarea sau dezinteresul. Astfel, lăcomia și indiferența ar fi două concepte antagonice.
Când folosim expresia „Sunt dornic de ...”, indicăm că vrem cu adevărat să facem ceva, fie că mâncăm, ne jucăm, dansăm sau orice altă activitate
Folosind adjectivul lacom, spunem că pofta noastră de mâncare este deosebit de intensă și foarte neobișnuită. Dacă cineva nu a mâncat o zi întreagă, când va veni noaptea, cu siguranță îi va fi foame să-și pună mâncare în gură.
În limbajul romantic, aviditatea și lăcomia sunt folosite pentru a arăta că sentimentul de dragoste este intens și pasional. Pe de altă parte, atunci când o persoană are un mare interes în învățare, îi este foame de cunoștințe. Dacă cineva are o mare dragoste pentru lectură, poate spune și că este un cititor pasionat. Aceste exemple evidențiază faptul că adjectivul lacom este legat de înclinații sau pasiuni care pot fi considerate neobișnuite din punct de vedere al intensității.
Originea termenului și o reflecție asupra acestuia
Provine din latinescul avidus, pe care l-am putea traduce prin anxietate sau cu mare ambiție. Dacă ne gândim la sentimentul de ambiție sau dorință intensă, ne confruntăm cu un concept cu două fețe: pasiunea.
A simți o pasiune pentru ceva este un mod de a ne da emoțional ceea ce dorim, fie că este vorba de o persoană, un scop sau un hobby.
Cu toate acestea, dacă pasiunea sau dorința este necontrolată, acest lucru duce la situații problematice, la fel cum se întâmplă în dependențe. Această dualitate a pasiunilor a făcut obiectul analizei unor filosofi.
În acest sens, Aristotel a recomandat ca pasiunea să fie supusă recomandării termenului mediu ca formulă ideală, în așa fel încât moral, atitudinea corectă să fie găsirea echilibrului rezonabil între anxietate și apatie.
Fotografii: iStock - 101dalmatians / Jaume Ribera
