definiția tramoya
În sens figurat, o linie argumentală este o intrigă inteligentă și complexă care a fost concepută pentru a păcăli pe cineva. În rândul spectatorilor de teatru, cuvântul tramoya este uneori folosit ca sinonim pentru teatru.
Este obișnuit să observăm această descriere în domeniul politicii sau al afacerilor, expunând îngrijorări cu privire la anumite manevre sau abordări care nu au transparență suficientă.
Dacă asistăm la o reprezentație teatrală ca spectatori, vom putea vedea un grup de actori care susțin o reprezentație pe scenă.
Pentru ca spectacolul să fie posibil, este nevoie de ceva mai mult decât câțiva actori și un regizor, deoarece este necesar ca cineva să aibă grijă de tot ceea ce ține de scenă: corzile sau motoarele care mișcă perdeaua, diferitele ansambluri de pe scenă efectele speciale care apar pe tot parcursul funcției.
Ustensilele care se află în spatele scenei alcătuiesc scena și persoana care este responsabilă de toate acestea este omul scenic. Din punct de vedere tehnic, cele două elemente de bază ale scenei teatrale sunt perdelele și perdelele. Unul dintre spațiile cheie este plafonul scenei, care este locul în care scenicianul își desfășoară activitatea pentru a controla ceea ce se întâmplă pe scenă.
În ceea ce privește originea, acest cuvânt este rezultatul fuziunii a două cuvinte: complot ca o grămadă de fire și sufixul oya care înseamnă apariție.
Meseria de scenograf este pe cale de dispariție
În ciuda faptului că noile tehnologii înlocuiesc activitatea artiștilor, este incontestabil că această lucrare este esențială pentru ca o operă teatrală să devină un succes. Trebuie avut în vedere faptul că teatrul este un spectacol live și o mică eroare a scenariului poate fi un eșec complet.
Munca scenografului depinde de scenograf
Scenograful este cel care proiectează toate elementele care alcătuiesc diferitele scene ale unei piese. Acest profesionist realizează un montaj în care sunt combinate diferite elemente: lumini, efecte sonore, mobilier, decorațiuni etc. Schimbarea decorului teatral a fost deja efectuată în Grecia antică printr-un artefact, periactul. În orice caz, scena proiectată de un scenograf are nevoie de un lucrător specializat care să se ocupe de toate elementele implicate în scenă. Lucrătorul respectiv este tocmai scenariul.
În lumea scenografiei, există o gamă largă de termeni specializați, cum ar fi culise, recuzită, culise, culise, guindaleta sau houndstooth. În ceea ce privește modalitățile scenariilor teatrale, există cele ale stilului italian, ale elizabetanilor, ale stilului arena sau ale scenelor în aer liber.
Fotografii: Fotolia - Andrea / Jr Casas
