definiția floemului

La îndemnul Botany , floem, tub sau vasele liberiene , se numește țesutul conductor al unei plante care se ocupă cu transportul de nutrienți organici, în principal, zaharuri produse de către partea aeriană fotosintetice și autotrofe spre subteran, non-fotosintetice , părți bazale ; adică este acea parte a cilindrului central al plantelor angiosperme dicotiledonate, care este alcătuită în special din mănunchiuri sau mănunchiuri de vase cu sită care transportă seva descendentă.

Există două tipuri de floem: primar și secundar . Primul constituie fasciculele vasculare și se maturizează în părțile plantei care sunt încă în creștere în extensie, elementele lor de cernere devenind inactive foarte curând. Trebuie remarcat faptul că la acele plante care nu au creștere secundară, acesta constituie floema funcțională a organelor adulte. Iar floema secundară își are originea în cambium (țesut vegetal specific plantelor lemnoase), situat către periferia tulpinii sau a rădăcinii. Are un sistem axial și un sistem radial.

Între timp, elementele care alcătuiesc floema sunt: elementele de sită (sunt cele mai specializate, cu grosimi variabile și pereți laterali cu îngroșări sidefate. Funcția lor este de a facilita transportul radial al apoplastului. Se pot observa prin microscopul optic); celule însoțitoare (celule foarte specializate asociate cu tuburile de sită. Acestea își asumă funcțiile nucleare ale elementelor de sită și mor odată ce acestea din urmă încetează să mai fie funcționale. Se ocupă de încărcarea și descărcarea elementelor de sită); și celulele parenchimatoase(Apar într-o cantitate variabilă, sunt mai puțin specializate decât cele anterioare și prezintă apariții diferite în floema primară și secundară. Sunt responsabili de încărcarea și descărcarea elementelor de cernere, ducând zahărul la celulele însoțitoare; sunt amidon depozitare, taninuri, grăsimi și cristale).


$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found