redivivaedizioni.com

Se referă la scrierile lui Luca, Matei și Marcu, în ideea că există o legătură între cele trei viziuni, o consecință a datelor și a poveștilor încrucișate care pot fi apreciate din comparație. În acest sens se folosește termenul sinoptic.

Abordarea „problemei” sinoptice

În Noul Testament, primele trei cărți sunt Evanghelia după Matei, după Marcu și după Luca. Ele sunt numite sinoptice, deoarece în toate se menține aceeași structură și conținut foarte asemănător.

Potrivit experților în probleme biblice, această coincidență nu este întâmplătoare și din acest motiv se crede că cele trei mărturii trebuie să provină din același text literar sau dintr-o sursă comună. În acest moment, problema sinoptică este discutată pentru a se referi la ceea ce ar putea fi elementul comun din care au emanat Evangheliile lui Matei, Marcu și Luca.

Din teologie, problema sinoptică nu există deoarece cele trei evanghelii provin din cuvântul eliberat de Dumnezeu. Cu toate acestea, există o problemă „literară”: determinarea ce text sau ce sursă orală conține informațiile originale din aceste evanghelii.

Patru ipoteze

Conform criteriilor lui G. E Lessing, cei trei evangheliști s-au bazat pe o evanghelie scrisă în aramaică care a dispărut în cele din urmă.

O a doua ipoteză, apărată de H. Koester, susține că înainte de Marcu a existat un alt evanghelist cu același nume și opera sa a servit drept referință pentru Matei, Luca și Marcul pe care îl cunoaștem.

A treia opțiune este apărată de J. J Griesbach și, potrivit acesteia, prima evanghelie a fost cea a Sfântului Matei, care a servit ca bază pentru narațiunea Sfântului Luca și a Sfântului Marcu (această concepție se bazează pe datele colectate în Noul Testament: Matei a fost un discipol direct al lui Isus din Nazaret).

Conform ultimei ipoteze explicative, deținută de teologul protestant Christian Wiesse și acceptată de majoritatea cercetătorilor, au existat două surse originale: mărturia lui Matei și Luca. Ambele evanghelii ar avea un font comun, pe care cercetătorul l-a numit cu litera Q (Q în acest caz este abrevierea cuvântului Quelle în germană, care înseamnă font).

Ipoteza Q, cunoscută și sub denumirea de Evanghelie Q sau Sursa Q, se referă la materialul comun al evangheliștilor Matei și Luca, cu excepția lui Marcu. Conform acestei concepții, conținutul evangheliilor sinoptice ar fi legat de tradiția orală a primilor creștini.

Evangheliile canonice și Evangheliile apocrife

Așa-numitele evanghelii canonice sunt cele care au fost recunoscute oficial de Biserica Catolică (cele trei sinoptici deja menționate plus Evanghelia după Ioan). Toate aceste mărturii se referă la contactul direct sau indirect pe care l-au întreținut apostolii cu Iisus din Nazaret.

Evangheliile apocrife sunt cele care nu au avut recunoașterea oficială a Bisericii Catolice și care au fost scrise după cele canonice.

În afară de recunoașterea lor oficială în cadrul canonului catolic, aceste texte încearcă să ofere informații despre aspecte din viața lui Iisus din Nazaret care nu apar în textele canonice.