definiția normalității

Nu este niciodată ușor să definiți ce este normal sau care este calitatea normalului. În termeni specifici, putem spune că normal este tot ceea ce ajustează parametrii stabiliți corect pentru anumite fenomene, oameni sau stiluri de viață. Normalitatea, deci, va fi existența elementelor normale și ajustate la acești parametri.

De obicei, noțiunea de normalitate se aplică situațiilor, evenimentelor sau fenomenelor legate de societate. Cu toate acestea, acest lucru este foarte special, deoarece atunci când vorbim despre probleme sociale este extrem de dificil să definim ce este normalitatea și ce nu, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu natura sau de ceea ce este observabil empiric. În același timp, societățile de astăzi sunt atât de bogate și diverse în interior încât este imposibil să concepem parametrii normali dacă diferențele și variabilele trebuie recunoscute pentru fiecare realitate.

Pe de altă parte, când se vorbește despre fenomene empirice precum fizic, chimic, biologic, parametrii de normalitate sunt mult mai ușor de definit decât în ​​primul caz. Astfel, pentru acest tip de fenomene, științele stabilesc o serie de elemente caracteristice care sunt observate în majoritatea cazurilor. Odată stabiliți acești parametri, fiecare observație viitoare poate avea ca rezultat elemente sau variabile de o normalitate mai mare sau mai mică. De exemplu, atunci când se observă hrănirea unui animal, se consideră că există parametri de normalitate în funcție de faptul că este erbivor, carnivor sau omnivor.

Parametrii normalității sunt, fără îndoială, o invenție artificială a ființei umane pentru a pune ordine și a organiza lumea din jurul său. După cum am spus, multe aspecte ale vieții de zi cu zi a ființei umane nu sunt, totuși, atât de ușor de definit, deoarece nu reprezintă reprezentarea ideii de „răspuns-stimul”, ci sunt mult mai complexe decât atât.