definiția celulei vegetale
O celulă este cea mai mică unitate de materie vie care este capabilă să aibă toate funcțiile pentru a supraviețui unui organism. Toate viețuitoarele sunt formate din celule și formele, dimensiunile și funcțiile lor pot fi foarte diferite. Cu toate acestea, toate au în comun prezența membranei celulare, a citoplasmei și a materialului genetic.
Caracteristicile generale ale celulelor vegetale
Celulele vegetale aparțin familiei de celule eucariote și au o serie de structuri la fel ca celulele animale: prezența unui nucleu care conține ADN sau informații genetice și, în plus, citoplasma înconjurată de membrana nucleară. Pe de altă parte, există organele, care sunt structuri interne care sunt înconjurate de membrane.
Cu toate acestea, celulele vegetale prezintă unele particularități unice. În acest sens, în peretele celular există o componentă specială, celuloza, care oferă fermitate celulei vegetale. Sub peretele celular se află membrana citoplasmatică, care servește ca element protector al celulei și este compusă în principal din lipide.
Cloroplastele apar și în celulele vegetale, care sunt structuri responsabile de fotosinteză, adică procesul biologic prin care energia luminii este utilizată, astfel încât plantele să poată genera energie chimică (cloroplastele au un pigment, clorofila, care este responsabil pentru fotosinteză).
O altă structură a celulei vegetale este vacuolul, care conține apă și alte fluide. Mitocondriile participă la procesele de respirație celulară pentru a obține energie, iar ribozomii sunt implicați în sinteza sau generarea de proteine și, în cele din urmă, trebuie să menționăm reticulul endoplastic și aparatul Golgi. Aceasta este structura generală a oricărei celule vegetale.
Țesut vegetal
Când vine vorba de un set sau conglomerat de celule vegetale, vorbim de țesut vegetal. La plante, diferitele tipuri de țesuturi se diferențiază prin forma celulelor lor, localizarea lor și funcțiile pe care le îndeplinesc. Țesutul meristematic este responsabil pentru creșterea plantelor și formarea frunzelor și ramurilor. Țesuturile epidermice sunt situate în partea superficială a plantei, iar celulele acesteia au funcții de protecție și apărare.
Țesutul parenchim este responsabil pentru depozitarea substanțelor nutritive (de exemplu, amidon și zaharuri) și pentru depozitele de clorofilă și apă. Pe scurt, fiecare țesut are o funcție, care poate fi protectoare, conductoare sau responsabile pentru creșterea plantei.
Disciplina care studiază celulele și țesuturile plantei este histologia plantelor. Această zonă a cunoașterii a început să se dezvolte în secolul al XVII-lea odată cu apariția primelor microscopii.
Fotografii: Fotolia - GraphicsRF / Bank
