definiția relativismului

Relativismul este un curent filozofic care se bazează pe o idee: adevărul absolut nu există. Cu alte cuvinte, adevărul este relativ, în sensul că conceptul de adevăr depinde de criterii variabile (teorii științifice, evaluări personale sau tradiții culturale).

Conceptul de relativism este opus celui de dogmatism, care este abordarea intelectuală care apără existența unui adevăr sau dogmă ca principiu fundamental.

Relativismul moral

Ființa umană nu poate evita evaluarea etică a comportamentului. Aceasta implică faptul că considerăm că ceva este bun sau rău dintr-un anumit motiv. Din perspectiva relativistă, evaluările morale sunt supuse unei viziuni asupra lumii și, prin urmare, există atâtea viziuni asupra lumii pe cât există culturi sau indivizi. În consecință, afirmarea că ceva este bun sau rău este o chestiune de circumstanțe care determină judecățile morale.

Relativismul este o atitudine

Relativismul are la origine o dimensiune filosofică, atât în ​​raport cu cunoașterea, cât și în raport cu moralitatea. Cu toate acestea, această abordare depășește terenul filosofic. De fapt, s-ar putea spune că relativismul este un mod de abordare a realității sau, cu alte cuvinte, o atitudine vitală.

Astfel, oricine se consideră relativist înțelege că adevărul său se bazează pe propria sa idee de adevăr și nu este adevărul cu majuscule. Relativistul este conștient de influența mediului său cultural asupra ideilor sale. În acest sens, el înțelege că alți oameni au opinii diferite, întrucât trăiesc și circumstanțe diferite.

Individul care apără relativismul se îndepărtează de pozițiile dogmatice și tinde spre toleranță

Această atitudine intelectuală are un aspect clar pozitiv: evită fanatismul și orice ideologie bazată pe adevăruri absolute. Dacă cineva vede realitatea cu o privire relativistă, nu crede că cultura, țara sau ideile lor sunt cele mai bune. Cu toate acestea, spiritul relativismului are un anumit „pericol”: tendința de a nu accepta nimic ca valabil, întrucât totul este relativ.

Dacă această concentrare intelectuală sau atitudine a vieții este dusă la extrem, practic orice poziție poate fi justificată. De fapt, în sens strict, relativismul este contradictoriu, întrucât afirmând că adevărul nu există, se afirmă deja un adevăr.

„Punctele slabe” ale relativismului îl fac o tendință respinsă din diferite fronturi, în special din abordările religioase bazate pe principii fundamentale.