definiția oclocrației
Cuvântul pe care îl analizăm vine din greacă și este format din rădăcina chlo, care înseamnă mulțime, și de cratos, care se traduce prin guvernare. Astfel, în sensul său literal, oclocracia este regula mulțimii.
Degenerarea sistemelor guvernamentale
În tratatul său de politică, filosoful grec Aristotel a expus diferitele forme de guvernare, precum și versiunile lor degenerate corespunzătoare. El a arătat că monarhia poate duce la tiranie, aristocrația este în pericol de a deveni o oligarhie, iar democrația se poate termina în demagogie.
Una dintre formele demagogiei este tocmai oclocracia. În demagogia convențională, un politician are capacitatea retorică de a manipula oamenii, în timp ce în oclocrație oamenii sunt cei care iau cuvântul și ajung să-și impună voința. Evident, nu este o formă de guvernare în sens obișnuit, ci mai degrabă un fenomen social care se manifestă atunci când mulțimea ajunge să-și impună criteriile.
O scurtă analiză a puterii mulțimilor
În democrațiile actuale, partidele și instituțiile politice nu trec printr-un moment bun, deoarece sectoare mari ale cetățeniei sunt suspicioase cu privire la politica convențională. Astfel, straturile sociale cumva largi devin un nou actor în viața publică.
Milioane de oameni profund dezamăgiți au opinii cu privire la tot felul de chestiuni de interes general, chiar dacă sursele lor de informații sunt părtinitoare. Deși acești oameni nu au niciun instrument politic pentru a schimba realitatea, nu există nicio îndoială că opiniile lor ajung să aibă o anumită pondere în societate în ansamblu. În acest climat social apare ideea de oclocrație.
Forța rețelelor sociale a înmulțit vocea maselor populare dezamăgite. Opiniile critice pur viscerale, descalificările fără niciun fel de argument și plângerea permanentă față de toate sunt câteva dintre formele de comunicare pe care cetățeanul obișnuit le folosește pentru a-și exprima ideile și preocupările. Problema acestui curent social este iraționalitatea sa.
Cetățenii pot și ar trebui să participe, să își dea cu părerea sau să critice toate problemele de interes general, dar ar fi de dorit ca intervențiile lor să fie ceva mai mult decât simplul strigăt al mulțimii. Altfel, oclocrația, adică puterea maselor populare, devine prezentă.
Uneori, această masă profund deziluzionată găsește un aliat populist pe parcurs. Nu există un lider populist fără o mulțime corespunzătoare care să-l susțină.
Foto Fotolia: Bakhtiarzein
