definiția autarhiei

Termenul de autarhie este utilizat pentru a desemna acel tip de economie, politică sau societate care se bazează pe propriile resurse fără a necesita sau menține contactul cu exteriorul. Autarhia este un fenomen caracteristic al unor etape istorice din diferite motive, precum și particularitățile istorice ale fiecărei țări. În mod normal, autarhia nu este o situație durabilă astăzi din cauza interconectării ridicate și a schimbului economic care există între diferite părți ale planetei.

În toate societățile umane există două axe principale care determină dezvoltarea unei comunități: economia și politica. Din punct de vedere politic și economic, au fost lansate diverse modele: sistemul sclav, sistemul feudal sau economia mixtă care a ieșit din capitalism și doctrina socialistă. Unul dintre cele mai unice sisteme a fost autarhia.

Se caracterizează prin următoarele trăsături: o componentă naționalistă clară, un regim politic izolat respins de comunitatea internațională și o economie contrară liberei circulații a mărfurilor și a capitalului. În condiții normale, nicio țară nu alege un sistem autarkic

Autarhia la scară umană

Deși acest termen este aplicat în mod normal în raport cu politica economică a unor țări, nu trebuie uitat că este folosit și pentru a se referi la anumite situații umane. Astfel, o persoană autarkică este cineva care este independent și nu are nevoie de ajutorul nimănui pentru a se descurca singur. Acest individ va tinde spre izolare și va evita cât mai mult posibil contactul cu alte persoane.

Noțiunea de autarhie poate fi aplicată în multe domenii ale vieții umane. În acest sens, autarhia poate fi definită ca abilitatea de a desfășura diferite activități sau de a avea anumite libertăți de a acționa independent și fără a fi nevoie să fie controlată sau dominată de o entitate mai mare. Astfel, această noțiune poate fi aplicată instituțiilor sau entităților care, fiind autarhice, nu depind de guverne sau alte instituții.

Cu toate acestea, cuvântul autarhie este în mod normal legat de aspecte ale economiei atunci când o regiune sau o țară produce elementele pe care le consumă și nu necesită intervenția comerțului cu alte regiuni. Această politică de autarhie la nivel economic devine obișnuită atunci când națiunile caută în primul rând să protejeze industria sau producția locală împotriva intrării de produse din străinătate care nu sunt nici mai mult, nici mai puțin decât concurența. Autarhia, fără îndoială, poate fi benefică pentru regiune, deoarece elimină concurența directă, dar o poate pune și în pericol, deoarece înseamnă că produsele din regiunea autarhică în cauză nu vor putea fi comercializate și exportate către alte regiuni.

Acest model de societate este legat de regimurile totalitare sau de țările izolate de scena internațională.

Principala premisă a unei țări autarkice este următoarea: toate resursele utilizate sunt extrase de și în aceeași țară. După cum este logic, aceasta are o consecință a impactului mare asupra economiei, a dispariției comerțului exterior. Cu alte cuvinte, exporturile și importurile nu mai fac parte din economia unei țări.

Uneori, unele țări au luat decizia de a lua un fel de măsură autarkică, cum ar fi impunerea tarifelor sau controlul strict al frontierei pentru a împiedica intrarea produselor străine.

Cazul Spaniei după războiul civil (1936-1939)

În perioada postbelică au existat lipsuri de alimente și acest lucru a favorizat piața neagră, cunoscută și sub numele de piață neagră. Statul a impus raționarea alimentelor pentru a asigura supraviețuirea populației. Pe de altă parte, în acei ani a existat o perioadă lungă de secetă.

În acest context, țara a fost izolată politic, deoarece legitimitatea regimului nu a fost recunoscută la nivel internațional. De la stat a fost promovat un sistem autarkic care să permită autosuficiența economică și în acest fel nu ar exista dependență economică de alte țări.