definiția de a fi în viață

Conceptul de ființă vie este un nume foarte general care poate fi aplicat oricărui organism care are o anumită funcție a vieții (reproducere, nutriție sau consum de energie).

Când vorbim de o ființă vie, includem orice plantă sau animal, dar și bacterii (dar nu viruși, care nu se hrănesc sau au funcțiile altor ființe vii).

Rolul biologiei și diferitele sale domenii

Știința care studiază întreaga viață este biologia, o cunoaștere care este orientată către diferitele structuri legate de viață: zoologie, botanică, etologie, medicină, genetică și o listă lungă de discipline (unele dintre ele au aspecte legate de viață și altele care nu sunt, cum ar fi sociobiologia). În orice caz, ideea de ființe vii este opusă celei de ființe neînsuflețite, cum ar fi lumina, aerul, apa sau mineralele.

Aristotel și prima referință

Noțiunea de a fi viu ca concept care explică o parte a naturii a fost deja utilizată în antichitate și în mod specific a fost Aristotel în secolul IV î.Hr. C care a făcut prima clasificare a ființelor vii, concentrându-se în special pe animale (le-a împărțit în cele cu sânge și cele fără).

Linnaeus a stabilit noile fundații pe care le cunoaștem astăzi

Clasificarea lor a fost în vigoare până în secolul al XVIII-lea d.Hr., când naturalistul suedez Linnaeus a introdus un sistem de clasificare mai elaborat bazat pe asemănările în structură dintre diferiții indivizi ai fiecărei specii. Fiecare grup de ființe vii a fost ordonat de unele elemente, taxonii, care împart fiecare ființă în funcție de o grupare generală: specie, gen, familie, ordine și clasă.

Unele discipline științifice studiază ființele vii dintr-o perspectivă generală, adică analizând modul în care acestea se raportează între ele și, la rândul lor, la un mediu specific (biodiversitatea sau ecologia sunt două ramuri ale științei care analizează acest tip de legătură).

Principalele caracteristici ale ființelor vii

Într-un mod foarte general, s-ar putea vorbi despre o serie de caracteristici comune între diferitele ființe vii: fiecare dintre ele se naște dintr-o altă ființă, cresc și se dezvoltă până când mor și au o serie de nevoi de bază (hrană, energie, lumină, apă etc.). Pe de altă parte, ființele vii trăiesc într-un anumit mediu și se adaptează la acesta printr-o serie de lanțuri alimentare care sunt legate între ele.

Diversitatea speciilor care au supraviețuit a evoluat prin mecanismele selecției naturale. Aceste mecanisme au fost descrise de naturalistul Charles Darwin, care a vorbit despre adaptarea la mediu și despre lupta pentru supraviețuire ca fiind cei doi factori cheie în evoluția diferitelor specii.