definiția vântului solar
Solar Vântului este un fenomen caracterizat prin emisia de gaz compus dintr - o serie de particule înzestrate cu o sarcină electrică, în principal , din nucleele atomilor de hidrogen cu o sarcină mare de energie , care poate ajunge la 100 keV, deși ele includ , de asemenea nuclee de atomi de carbon heliu, precum și electroni. Acești ioni își au originea în coroana solară, o suprafață care poate atinge aproximativ două milioane de grade Celsius, în punctele în care câmpul magnetic este slab.
Acest fenomen astronomic apare sub forma unor cicluri cunoscute sub numele de ciclul activității solare care durează aproximativ unsprezece ani și este reglat de câmpurile magnetice ale soarelui, în care perioadele de mare activitate solară alternează cu altele în care atât frecvența cât și intensitatea lor scad.
Particulele care alcătuiesc vântul solar sunt capabile să călătorească prin spațiu la viteze de 450 de kilometri pe secundă, care pot ajunge pe pământ într-o perioadă de 3 până la 5 zile. Acest vânt este transmis în spațiu ca o undă expansivă care poate ajunge la suprafața diferitelor planete și se poate răspândi dincolo de limitele sistemului nostru solar, luând cu sine câmpul magnetic solar, precum și o cantitate semnificativă de materie de pe suprafața sa. Suprafața totală a spațiului care poate fi atinsă de vântul solar se numește heliosferă și se estimează că va ajunge cu mult dincolo de planeta Pluto, ultima planetă din sistemul nostru solar.
În cazul pământului, atmosfera Pământului este capabilă să oprească particulele vântului solar, dând astfel naștere la fenomene precum lumina nordică din emisfera nordică și cele sudice din emisfera sudică. Acest lucru se datorează coliziunii particulelor care alcătuiesc vântul solar cu câmpul magnetic al polilor pământului, fiind prinse în el și trecând într-o parte a atmosferei cunoscută sub numele de ionosferă, unde contactul cu gazele care îl compun se ridică la emisia de lumină care caracterizează aurorele.
Vântul solar are un efect direct asupra câmpului magnetic al Pământului, fiind capabil să dea naștere la fenomene precum furtuna magnetică, fapt care poate provoca interferențe cu comunicațiile radio, precum și poate afecta funcționarea normală a echipamentelor precum sateliții situați pe orbita Pământului.
Aceste emisii solare sunt capabile să reducă atmosfera planetelor care au un câmp magnetic scăzut, numit și magnetosferă, eliminându-l complet. Cel mai caracteristic exemplu al acestui fenomen este Mercur, planeta cea mai apropiată de soare care primește cel mai mare impact de la vânturile solare, lunii noastre îi lipsește și un câmp magnetic și, prin urmare, o atmosferă.
