definirea filozofiei renascentiste
Filozofia Renașterii trebuie să fie încadrată în coordonatele istorice ale secolelor XV și XVII în Europa. Filozofia Renașterii trebuie înțeleasă ca o perioadă de tranziție între Evul Mediu și Epoca Modernă.
Contextul intelectual al Renașterii
Există mai multe evenimente care permit contextualizarea filosofiei Renașterii. În primul rând, curentul umanist promovează recuperarea culturii clasice grecești (termenul de renaștere se referă tocmai la noua splendoare intelectuală inspirată de operele clasice de cultură și știință din perioada clasică greacă).
Pe de altă parte, Reforma protestantă presupune o fragmentare a puterii religioase. În același timp, nu trebuie uitat că descoperirea Lumii Noi a oferit o altă imagine a realității și necesitatea de a face față unor noi provocări (de exemplu, în domeniul navigației). Apariția burgheziei ca nouă clasă socială a însemnat și o reînnoire a abordărilor culturale. Și toate acestea însoțite de un nou instrument tehnologic, tipografia.
Principalele caracteristici ale filozofiei renascentiste
Revenirea la clasici în Renaștere are două aspecte: traducerea textelor uitate de secole și recuperarea științei grecești (în special contribuțiile lui Arhimede, Pitagora și Euclid). Această renaștere a lumii clasice a depășit interesul pentru cultură și știință, deoarece filosofii Renașterii au încercat să creeze o ordine bazată pe ființa umană ca axă centrală (antropocentrism) în opoziție cu teocentrismul medieval.
Filozofii și umaniștii Renașterii înțeleg că omul este bun din fire, o viziune care contravine ideii creștinismului despre păcatul originar.
Figura lui Dumnezeu nu mai este văzută ca axa întregii realități, dar apar noi abordări. În acest sens, Giordano Bruno a apărat un panteism bazat pe infinitatea universului și Nicolás de Cusa a îndrăznit să pună la îndoială posibilitatea de a cunoaște natura lui Dumnezeu.
Filozofii Renașterii critică dogmele intelectuale medievale, în special aristotelianismul care a pătruns în toate cunoștințele științifice.
Viziunea heliocentrică a universului susținută de Copernic și noua metodă științifică susținută de Francis Bacon sunt două probleme esențiale în paradigma Renașterii.
Idealurile renascentiste au deschis calea către filosofia timpurilor moderne, în care rațiunea umană devine independentă de credință și știința este articulată așa cum o înțelegem noi astăzi.
Fotografii: iStock - Craig McCausland / lcodacci
