definiția narațiunii

O narațiune este o relatare ordonată a evenimentelor reale sau fictive care sunt relativ coerente . Este posibil să găsim narațiuni din cele mai îndepărtate vestigii ale civilizațiilor dispărute care ne-au lăsat moștenire prețioase și elaborate mărturii ale culturii lor.

Primele narațiuni care au fost înregistrate în scris provin din tradiții orale difuzate în prealabil . De exemplu, atât Iliada, cât și Odiseea constituie un transfer către scrierea cântecelor care spuneau o poveste. Ceea ce astăzi este considerat literatură este în parte evoluția acestor prime schițe de narațiuni scrise.

Un alt exemplu de narațiune poate fi dat de istorie , deși în acest caz referindu-se la evenimente verificabile prin surse. Evident, întrucât este o disciplină care își propune să atingă un grad semnificativ de rigoare, vor fi adăugate alte linii directoare pe lângă cele dintr-o poveste convențională. La fel ca narațiunea fictivă, originea poveștii trebuie să se regăsească în cele mai vechi timpuri.

Un criteriu larg mediatizat privind organizarea unei narațiuni este împărțirea în introducere, mijloc și sfârșit . Această abordare este utilă mai ales pentru a analiza o ficțiune. Astfel, introducerea ar fi constituită prin prezentarea de bază a personajelor și a mediului, nodul prin elaborarea unui conflict și deznodământul prin concluzia în care dificultățile sunt rezolvate. Este posibil ca unele dintre aceste articole să lipsească sau să li se modifice ordinea, dar aplicația dvs. servește ca o prezentare generală.

Este important să subliniem faptul că actul de povestire este un mod de a transmite experiențe și experiențe în rândul colegilor și că este departe de a fi o sarcină pentru specialiști, fiind dimpotrivă un fapt intrinsec al capacității de comunicare a ființei umane. Actul de a face o narațiune are ca fațetă etică că experiențele împărtășite de poveste împiedică înmulțirea greșelilor din trecut și că succesele se repetă.


$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found