definirea autocontrolului

Autocontrolul este cunoscut ca abilitatea sau calitatea pe care o persoană o poate avea pentru a-și exercita controlul asupra propriei persoane. Autocontrolul poate avea laturi pozitive, precum și laturi negative, dacă este dus la extreme. În multe privințe, autocontrolul sentimentelor, ideilor, gândurilor și acțiunilor are legătură cu noțiunea de comportament social, ceea ce se face sau nu în compania colegilor lor pentru a nu fi evaluați negativ de către aceștia.

Autocontrolul poate fi înțeles ca autoimpunerea pe care o poate exercita asupra sa pentru a evita să spună sau să facă anumite lucruri. Astfel, autocontrolul ne împiedică, ca ființe umane, să acționăm conform instinctelor sau impulsurilor noastre, o trăsătură caracteristică a animalelor. Noțiunea de autocontrol, așa cum s-a spus, este strâns legată de cea a societății, întrucât viața din ea implică luarea în considerare a percepției celorlalți și a formelor valide de exprimare sau acțiune în cadrul acelui grup.

Deși, pe de o parte, lipsa totală de autocontrol nu este ceva recomandat sau binevenit, nu este considerat sănătos să dezvolți niveluri extrem de ridicate de autocontrol, deoarece acest lucru poate avea consecințe negative grave pentru persoana în cauză. Asta pentru că atunci când găsim un individ foarte reprimat și cu puțin spațiu pentru spontaneitate, creativitate și destructurare, formele represive și lipsa de libertate pot ajunge să transforme persoana într-o persoană foarte autoritară, intolerantă sau nu foarte sociabilă (pentru că nu știu cum să se adaptează la mediu).

Se estimează că menținerea nivelurilor adecvate de autocontrol nu este utilă doar la nivel social și personal, ci și în ceea ce privește locul de muncă, spațiile profesionale și informale. De obicei, spații precum politica au un nivel de autocontrol din partea celor care fac parte din ea mult mai mare decât ceea ce găsim în alte spații, cum ar fi sportul.


$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found