definiția autopoiezei

Termenul poiesis provine din greacă și înseamnă literalmente producție sau creație. Inițial acest cuvânt a fost folosit în sfera filozofiei și artei și prin intermediul acestuia s-a făcut referire la orice proces creativ. Dacă adăugăm prefixul auto, care înseamnă prin el însuși, se formează conceptul de autopoieză, ceea ce înseamnă crearea a ceva din el însuși.

Un neologism propus de doi biologi chilieni la începutul anilor '70

Întrebările despre originea vieții și evoluția viețuitoarelor constituie o provocare intelectuală pentru biologi. Știm procesele metabolice care afectează organismele și că acestea par să aibă un ciclu de viață spontan. Această idee generală a servit ca inspirație pentru Humberto Maturana și Francisco Varela pentru a propune o idee nouă: fiecare organism viu se produce pe sine. Cu alte cuvinte, trăirea este autopoietică.

Acest lucru implică faptul că fenomenul vieții de pe planeta noastră poate fi explicat ca și cum ar fi un sistem de molecule care este transformat ciclic din propriul mecanism intern al sistemului.

O idee care ne permite să reflectăm la ceea ce înseamnă viața

Atunci când observăm orice organism viu, este foarte probabil să ne punem o întrebare despre originea sa. În acest sens, biologii se întreabă care a fost prima bacterie și cum a devenit mai complexă până când au apărut mai târziu specii diferențiate. Am putea spune că ideea de autopoieză este o abordare epistemologică, deoarece este o teorie a cunoașterii despre viața însăși.

Deși apariția vieții pe Pământ este o enigmă pentru biologi și astrobiologi, ideea autopoiezei este prezentată ca o posibilă soluție la enigmă. Astfel, conform tezei centrale apărate de creatorii lor, toate fenomenele vii sunt create de sine din propriile lor sisteme interne.

Dacă ne gândim la o boală gravă, medicul prescrie un tratament și oferă pacientului câteva îndrumări pentru vindecarea lor, dar cel care este cu adevărat vindecat sau nu este pacientul. Cu alte cuvinte, fie ne vindecăm, fie murim. Acest exemplu simplu ne spune că oamenii sunt un sistem biologic și funcționarea acestuia depinde de mecanismul autopoietic. Moartea are loc atunci când mecanismul de producție proprie încetează să mai funcționeze.

Ideea autopoiezei are implicații filosofice

În primul rând, cei vii nu au un scop, deoarece fiecare entitate biologică depinde de propria sa autoreglare.

Pe de altă parte, dacă nu există un scop în natură, aceasta înseamnă că nu există o forță sau Dumnezeu care să determine viitorul ființelor vii.

În cele din urmă, reflecțiile lui Maturana și Varela asupra biologiei și autopoiezei au fost reflectate într-o carte publicată în 1972, „Despre mașini și ființe vii”.

Foto Fotolia: okalinichenko


$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found