definiția fervorii

Termenul de fervoare este unul care este folosit pentru a desemna orice sentiment sau sentiment de mare pasiune, devotament și dăruire pe care oamenii îl pot arăta în anumite situații din viață. Fervoarea este legată în multe feluri de situații sau circumstanțe legate de religios, de mistic deoarece este în acele momente în care ființa umană în cauză crede în ceva pe care nu îl poate cunoaște în mod concret și apoi apelează la spiritualitatea sa senzațiile ei, sentimentele pentru a se dărui complet lui. Fervorul poate fi văzut ca ceva pozitiv în termeni de dăruire și angajament față de ceva, dar și ca ceva negativ atunci când implică un mod irațional sau necontrolat de a acționa.

Ființa umană, ca ființă conștientă, are posibilitatea de a-și gestiona sentimentele, dorințele sau interesele într-o mare măsură prin raționalitate. Cu toate acestea, fervoarea este probabil una dintre acele senzații sau sentimente care apar din adâncurile ființei și care adesea scapă explicațiilor raționale sau conștiente, deoarece se poate întâmpla cu alte lucruri. Fervorul este ceva care apare spontan, adică individul nu poate căuta să simtă fervoare pentru ceva dacă nu o face inconștient. În funcție de fiecare situație sau circumstanță, fervoarea poate apărea de la un minut la altul, dar și progresiv. Acest ultim caz este cel mai frecvent, întrucât pentru ca o persoană să simtă o devoțiune extremă sau să se predea față de un fenomen (cum ar fi un fenomen religios), trebuie să-l interiorizeze ca al său și să-l simtă crescând în ființa sa.

Așa cum am spus, sentimentul de înflăcărare este ceva care este legat în majoritatea cazurilor de probleme religioase, deoarece religia sau spiritualitatea conectează oamenii cu zone nepalpabile, necuantificabile. De aceea, singura modalitate de a înțelege și a simți cu adevărat prezența unui zeu, a unei figuri venerate sau a unui sistem de credințe religioase este prin fervoare, simțire și identificare cu acesta la un nivel spiritual și mult mai profund decât rațional.