definiția omisiunii
Prin omisiune se înțelege orice act de abținere de la acțiune, precum și neglijență sau neglijență în îndeplinirea unei obligații. Omisiunea înseamnă că cineva se oprește sau evită să facă ceva cu sau fără un scop. În unele cazuri, atunci când se vorbește despre probleme care au legătură cu jurisprudența sau etica, omisiunea poate fi înțeleasă ca o infracțiune și poate transforma persoana care o desfășoară (în mod voluntar sau nu) într-un criminal. Omisiunea implică întotdeauna o viziune negativă a unui mod de a acționa.
Un act de omisiune evită practic întreprinderea unei acțiuni specifice. Această situație de omisiune poate apărea, așa cum s-a spus, voluntar sau involuntar. Exemplele ambelor cazuri pot fi atunci când este omisă invitarea unei persoane la o ceremonie sau omiterea zilei de naștere a cuiva. În general, însă, noțiunea de omisiune este mai mult legată de un act involuntar sau eronat și nu extrem de atentă.
În orice caz, posibilitatea ca un act de omisiune să fie comis fără rea-credință și din neatenție, în unele cazuri poate fi încă pedepsit cu pedeapsă dacă este vorba de omisiuni care au legătură cu probleme etice. În acest sens, atunci când o persoană omite să ajute o altă persoană care este neajutorată sau când o persoană omite nevoile urgente ale alteia, omisiunea sa poate ajunge să fie înțeleasă ca o infracțiune de neglijență sau neglijență. Un alt caz foarte frecvent al acestui tip de omisiune este cel care se întâmplă atunci când o persoană suferă un tip de infracțiune (jaf, asalt) și o altă persoană omite să o asiste sau să o apere. În acest caz specific, cel care comite fapta de omisiune poate fi văzut ca un complice al celui care a comis infracțiunea și, prin urmare, poate fi pedepsit pentru aceasta.
