definirea pedagogiei critice

Pedagogia este disciplina care studiază educația în general. În acest sens, un pedagog este un specialist în mediul școlar, metodologia de studiu, proiectarea proiectelor de formare, îndrumarea școlii sau formarea profesorilor, printre multe alte funcții. Unul dintre curenții acestei discipline generale este pedagogia critică.

Pentru pedagogia critică, elevii trebuie să ajungă la o conștiință critică în etapa lor educațională. În acest fel, studentul nu numai că trebuie să dobândească cunoștințe teoretice și să promoveze examene, dar este necesar să-și promoveze pregătirea ca individ conștient de realitatea care îl înconjoară.

Principalele caracteristici și aspecte fundamentale

- Este necesar să instruiți conștientizarea de sine a elevului.

- Scopul procesului de învățare este de a transforma realitatea socială.

- Sistemul educațional trebuie să ia în considerare diferențele sociale existente și să adopte o poziție dedicată valorilor justiției și echității. Teoreticienii pedagogiei critice, în special brazilianul Paulo Freir, înțeleg că educația este un instrument pentru a schimba lumea.

- Procesul de predare trebuie să se concentreze pe auto-perfecționarea elevului în contextul său social și cultural.

- Aspectele fundamentale ale pedagogiei critice trebuie să se bazeze pe participarea elevilor, pregătirea umanistă a acestora, transformarea societății și contextualizarea predării-învățării.

- Sistemul educațional convențional încurajează o cultură a opresiunii și competitivității și este legat de o cultură înstrăinată. Pedagogia critică încearcă să combată aspectele politice, culturale și economice care degradează sistemul educațional.

- Pedagogia critică trebuie înțeleasă dincolo de o mișcare strict educativă, deoarece a apărut în secolul al XX-lea pentru a combate neoliberalismul, imperialismul și fundamentalismele religioase.

- Modelul școlar este orientat spre acțiune culturală combativă care pune la îndoială cultura dominației

Alte curente pedagogice alternative

Există alte curente și abordări pedagogice care oferă, de asemenea, o viziune emancipatoare asupra ființei umane. Pedagogia libertariană este inspirată de ideologia anarhistă și caută transformarea societății în ansamblu. Noua Școală este un model care pune la îndoială validitatea școlii tradiționale. Metoda Montessori încurajează autonomia elevilor. La fel ca pedagogia critică, restul curentelor alternative pariază pe educație ca instrument transformator al realității sociale.

Foto: Fotolia - Ratoca