definirea funcțiilor sintactice

Diferitele fraze care fac parte dintr-o propoziție au funcții specifice diferite. Astfel, fiecare tip de frază sau parte a unei propoziții corespunde unei funcții specifice. Există trei funcții principale: subiect, predicat și complement.

Funcțiile sintactice exprimă ce fel de acord există în cuvintele care sunt grupate în fraze.

Principalele funcții sintactice și câteva exemple

Expresia nominală poate îndeplini diverse funcții. Unul dintre ei ar fi subiectul, așa cum se întâmplă în propoziția „Vecinul tău te-a sunat înainte”. În propoziția „Desenez două fețe”, sintagma nominală funcționează ca obiect direct. În propoziția „Va ajunge în această după-amiază” nominalul este un complement circumstanțial de timp.

Verbalul are o funcție specifică, aceea de predicat.

Adverbialul poate acționa ca un complement circumstanțial de loc sau timp sau ca un atribut.

Fraza adjectivală are două funcții posibile: ca atribut sau ca complement predicativ (de exemplu, „apele se înnorează”).

Prepoziționalul prezintă mai multe funcții diferențiate: obiect direct („și-a observat prietenul pe plajă”), obiect indirect („i-a dat rucsacul unchiului său”) sau complement circumstanțial („s-a dus la plajă”).

Funcția de atribut sintactic comunică o proprietate sau o calitate a cuiva („Juan Gris a fost un mare pictor”). Funcția obiectului direct este de a specifica și limita semnificația verbului („Manuel a văzut o mașină”).

Complementul circumstanțial este o funcție sintactică care oferă informații secundare într-o propoziție („Copilul tău cântă în curte”). Există trei fraze care pot îndeplini această funcție: sintagma prepozițională, sintagma adverbială și sintagma nominală.

Analiza sintactică

Lingvistica este disciplina care studiază limba și toate structurile sau sistemele acesteia: fonetică, morfologie, lexicologie, semantică și sintaxă. În sintaxă, se efectuează binecunoscuta analiză.

În toate analizele unei propoziții există două niveluri diferite. La un nivel superior, funcțiile propoziției sunt analizate, iar la un nivel inferior, există funcții sintagmatice, adică funcțiile interne ale frazelor.

În orice caz, acest tip de analiză face posibilă definirea ce funcție sintactică are fiecare dintre cuvintele care alcătuiesc o propoziție.

Primul pas în analiza unei propoziții este diferențierea subiectului de predicat. Pentru a recunoaște subiectul trebuie să întrebi verbul care efectuează acțiunea. Pentru a identifica predicatul unei propoziții, trebuie să întrebați despre ceea ce se spune despre subiect.

Foto: Fotolia - sonia