definirea istoriei moderne
Perioada Istoriei cunoscută sub numele de Istoria Modernă este una care se află între Evul Mediu și Epoca Contemporană. Deși începutul său fluctuează între două evenimente, cum ar fi căderea Constantinopolului în mâinile turcilor (în 1453) sau descoperirea Americii de către europeni (1492), finalizarea sa este mai ușor de distins și este considerată în mod tradițional ca fiind anul Revoluția franceză (1789) ca etapă finală a acestei perioade. În mod normal, Istoria Modernă este situată între secolele XV și XVIII.
Una dintre principalele caracteristici ale Istoriei Moderne este trecerea de la teocentrism (toate acele teorii filosofice-teologice și raționamente centrate pe Dumnezeu) la antropocentrism (ansamblu de idei care pun ființa umană în centrul Universului). Cu antropocentrismul, omul modern va recurge la valori raționale, științifice și realiste pentru a înțelege lumea în care trăiește, lăsând deoparte religia sau valorile teocentrice ca elemente centrale ale vieții sale. În plus, pentru mulți gânditori, Istoria Modernă a însemnat primul moment de unitate completă între civilizațiile de pe planetă de când navigatorii europeni au ajuns să se unească și să cunoască majoritatea lumii necunoscute până acum.
Această situație va deveni vizibilă în schimbările profunde care vor marca această perioadă și printre acestea trebuie să menționăm progresul științific care va permite ființei umane să creeze noi instrumente de navigație, inginerie și chiar de comunicare (cum ar fi tipografia), dezvoltarea teorii despre rotunjimea Pământului și despre locul planetei noastre în Univers (care va fi în jurul Soarelui și nu invers așa cum se credea până acum), punerea în discuție a religiilor stabilite (prin fenomene precum Reforma sau nașterea noilor religii precum anglicanismul, calvinismul sau protestantismul), stabilirea sistemului economic capitalist bazat pe rațiune și puterea individualismului și, în cele din urmă,dezvoltarea umanismului și a Renașterii în sfera culturală (sisteme de gândire și respectiv artistice care vor avea noi interese și obiective atunci când vine vorba de reprezentarea universului).
Și națiunile care au început să se formeze în locul regilor medievali ai puterii atomizate au avut un loc important în această perioadă. Apoi vor apărea mari conducători care s-au caracterizat prin concentrarea întregii puteri și care au căutat să unească teritorii, administrații și capacități.
Printre cele mai importante personaje din istoria modernă trebuie menționați Cristofor Columb, Galileo Galilei, Carlos V, Felipe II, Luis XIV, Martín Luther, Juan Calvino, Johannes Gutemberg, Enrique VIII, Nicolás Copernicus, Hernán Cortés, Francisco Pizarro, Leonardo Da Vinci , Miguel Ángel, Sandro Boticelli și mulți alții.
