definiția ludotecii
Termenul ludoteca provine din limba latină pentru care ludus înseamnă joc sau jucărie. Ludoteca este apoi locul în care sunt stocate diferite tipuri de jucării sau jocuri care pot fi destinate diferitelor tipuri de public (în principal, dar nu exclusiv pentru copii). Ludotecile ar fi comparabile cu bibliotecile sau bibliotecile de ziare, cu simpla diferență că, în loc să păstreze sau să păstreze cărți sau ziare și ziare, ele păstrează și întrețin jocuri și jucării. Multe biblioteci de jucării conțin obiecte foarte vechi, considerate moaște, deci pot exista și spații care nu sunt destinate jocului, ci mai degrabă pentru a păstra piese unice în stare bună.
Ca și în cazul unei biblioteci, o ludotecă este un spațiu care este folosit pentru a organiza și clasifica tipul de obiecte care se află în acel loc. Ludotecile pot avea jucării precum animale de pluș, păpuși, jocuri de masă sau de inteligență, jocuri educaționale, chiar cărți care pot fi folosite și ca elemente recreative pentru copii. Ludotecile sunt, de obicei, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu bibliotecile sau ziarele, spații destul de informale, cu multe culori și forme de texturi diferite. În ele este planificat în mod specific ca copiii să se joace și să se distreze fără a fi nevoiți să tacă sau să rămână tăcuți.
Deși ludotecile sunt înțelese ca spații publice deschise pentru diferite persoane (de exemplu, într-o școală), poate fi, de asemenea, ca o familie privată să aibă propria ludotecă sau o sală de jocuri în propria casă. Vor apărea jocurile și jucăriile care le plac și interesează copiii acelei familii, precum și cele de care au nevoie pentru fiecare etapă a vieții. În timp ce în bibliotecă bibliotecarul este cel care organizează și colaborează pentru a găsi cele mai bune cărți în funcție de nevoile noastre, în ludotecă, jucătorul bibliotecar îndeplinește exact această funcție.
