definiția doxa
Filosofia occidentală a apărut în Grecia când primii filosofi, presocraticii, au ridicat necesitatea de a gândi cu criterii raționale și nu conform schemelor mitologice. Unul dintre conceptele cheie pentru a înțelege raționalitatea filosofică este tocmai conceptul de doxa, care este tradus tradițional ca opinie.
Doxa versus episteme
Cu toții avem propriile noastre opinii cu privire la diverse chestiuni. Opinia se bazează pe evaluarea subiectivă a ceva (cred că prăjiturile sunt bune, dar un prieten consideră contrariul). Pluralitatea evaluărilor personale face imposibilă construirea de cunoștințe adevărate pornind de la o simplă opinie. Dacă vrem să ne apropiem de adevăr, trebuie să mergem pe calea cunoașterii sau episteme.
Diferența dintre opinie și cunoștințe (doxa și episteme) a fost abordată de Parmenides și mai târziu de Platon. Potrivit primului, doxa se bazează pe simțuri, dorințe și experiențe personale, în timp ce epistema este încercarea de a construi adevăruri departe de subiectivitatea individuală. Potrivit lui Platon, doxa este o cunoaștere care depinde de aparențe și, prin urmare, este înșelătoare (cei care și-au apărat ideile după doxa, Platon i-a numit disprețuitor pe doxografi, pe care i-am putea traduce ca factori de opinie).
Pentru majoritatea filozofilor greci, doxa este un substitut pentru cunoașterea adevărată. Prin opinie putem comunica, împărtăși experiențe și prețui orice aspect al realității din punctul nostru de vedere individual. Cu toate acestea, dacă vrem să știm ceva cu un criteriu al adevărului și obiectiv, trebuie să mergem pe calea epistemului. Această distincție între o formă de cunoaștere și alta este decisivă pentru înțelegerea diferenței dintre ceea ce este științific și ceea ce nu este.
Credință versus știință
Reflecția asupra doxei și epistemului la filozofi precum Parmenides și Platon, este o întrebare care ne permite să înțelegem mai bine schemele noastre mentale. Unele cunoștințe se bazează pe credințe personale (de exemplu, credința religioasă), în timp ce altele se bazează pe criterii strict raționale și empirice (de exemplu, biologia ca disciplină științifică).
În ciuda distincției dintre credință și știință, acestea nu sunt domenii total incompatibile, deoarece credințele pot fi însoțite de argumente raționale și, în paralel, adevărurile științifice pot duce la credințe de natură spirituală (de exemplu, un astronom poate crede în Dumnezeu pentru că consideră că ordinea universului trebuie să fi fost creată de o ființă superioară).
Fotografii: Fotolia - b_plan88 / echiechi
