ce este figura retorică »definiție și concept

Figurile de vorbire, numite și figuri de vorbire, reprezintă un mod diferit de utilizare a limbajului. Scopul acestor figuri este de a crea un stil comunicativ mai original, mai literar.

În spaniolă există mai mult de o sută de figuri de stil și multe dintre ele sunt variante ale aceleiași idei. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că toate se bazează pe o idee sau o structură generală, adică un subiect, un verb și un predicat. Cifrele retorice pornesc de la această regulă, dar cu intenția de a o încălca într-un anumit sens.

Clasificarea figurilor retorice

Ele pot fi grupate în următoarele categorii: figuri fonetice sau repetitive, semnificație, acumulare, poziție, figuri logice, ficțiune, figuri dialogice și figuri stilistice. Aici sunt câțiva dintre ei.

Figurile fonetice sau repetitive

Aliterarea este utilizată în mod normal în limbajul poetic pentru a stabili o anumită rimă (un exemplu binecunoscut ar fi celebrul twister lingvistic tres tristes tigres sau efectul repetitiv al sunetelor din unele versuri ale lui Miguel Hernández că, sufletele înaripate ale trandafirilor)

De semnificație

În metaforă, se stabilește o relație de asemănare între două concepte și, prin urmare, este o comparație (de exemplu, sufletul de oțel, inima de sticlă sau fața unui înger, inima unui diavol).

Metonimia desemnează o idee cu numele alteia (voi avea un Rioja sau mătușa mea împlinită 80 de ani).

Hiperbola, antiteza, comparația, paradoxul sau oximoronul sunt alte figuri literare de semnificație.

Acumulare

Un exemplu semnificativ este epitetul, care se bazează pe utilizarea adjectivelor inutile (zăpadă albă sau mărăcini spinoase). Pe de altă parte, ideea de acumulare este menită să creeze un efect culminant (era un tip robust, energic, câștigător, invincibil).

Figurile retorice de poziție

Sunt cele care modifică ordinea normală a unei propoziții, cele mai cunoscute fiind hiperbatonul, chiasmul, jocul de cuvinte sau parantezele. De exemplu, în versurile următoare ale lui Manuel Machado găsim utilizarea parantezelor ca figură literară (A venit predat -lumină fără foc- între nori).

Figurile logice ale vorbirii

Sunt acelea în care ideile sunt exprimate printr-o relație logică specifică. Cel mai cunoscut este paradoxul (este faimos versul pe care îl trăiesc fără să trăiesc în mine din Santa Teresa). Antiteza este o figură care se joacă pe opoziția logică a cuvintelor (un mic pas pentru om, dar un mare salt pentru umanitate, expresia pe care Armstrong a rostit-o când a mers pe Lună pentru prima dată).

Figurile vorbirii sunt dispozitive literare și, prin urmare, „formule” ale limbajului pentru a crea frumusețe și armonie în exprimare.

Nu trebuie să credem că sunt folosite exclusiv în literatură, întrucât le folosim și în limbajul cotidian, întrucât atunci când vorbim putem comunica idei cu un stil literar. De exemplu, dacă spun că cineva aleargă ca un ogar, eu folosesc hiperbola.

În limbajul publicitar găsim și exemple de figuri de stil. În acest sens, publicitatea își propune să trezească interesul consumatorului și pentru aceasta are nevoie de un limbaj sugestiv.

Fotografii: iStock - baona / BraunS


$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found