definiția cristalului
Un cristal este un corp solid, care are fețe plane și bine formate, cu margini drepte și vârfuri ascuțite. În viața de zi cu zi suntem înconjurați de cristale (sarea obișnuită pe care o folosim în bucătărie, zahărul, cele găsite în monede, în oasele corpului sau în materialele utilizate în construcții).
Cristalografia este disciplina științifică care studiază caracteristicile și proprietățile cristalelor.
Cel mai important lucru despre un cristal este să-i cunoaștem structura, care determină care sunt proprietățile sale fizice sau chimice. În acest sens, trebuie luat în considerare faptul că un cristal are o formă geometrică regulată.
Cristale și minerale
Interesul pentru cristale a luat naștere prin studiul mineralelor. Alchimiștii din Evul Mediu s-au întrebat de ce fiecare mineral are o anumită structură geometrică. Oamenii de știință medievali nu au putut răspunde la aceste tipuri de întrebări. În secolele ulterioare, configurația materiei a început să fie înțeleasă. În acest fel, s-a observat că materia cristalină exista cu o ordine periodică. Cristalografia a răspuns acestei observații și această disciplină descrie modul în care se formează materia cristalină, care este structura sa și cum este organizată. În acest fel, un cristal poate fi înțeles ca un solid omogen care are o ordonare internă în morfologia sa poliedrică.
Diferențierea cristalului de mineral și rolul mineralogiei
Definind ce este un cristal, este deja posibil să înțelegem ce este un mineral, care este un solid cristalin de origine naturală. S-ar putea spune că mineralogia ar fi cunoștințele care studiază compoziția chimică, structura, originea și proprietățile fiecărui mineral din compoziția sa cristalină.
Cristalografia, un pas și mai mare în analiză
Cristalografia depășește mineralogia. De fapt, în zilele noastre oamenii vorbesc despre știința materialelor, al căror obiectiv este crearea de noi materiale aplicabile noilor tehnologii și industriei. Unele exemple ale acestei științe sunt evidențiate în nanotehnologie sau semiconductivitate.
Cazul carbonului
Un exemplu concret ar fi cazul carbonului. Când carbonul cristalizează într-o anumită structură, formează un mineral, diamantul (cel mai greu mineral cunoscut). Dacă carbonul cristalizează într-o structură diferită, acesta poate forma grafit (unul dintre cele mai puțin minerale dure cunoscute). Astfel, ambele minerale sunt identice din punct de vedere chimic și forma lor organizațională le face unice și diferite.
