definiția revanșei
Dacă ar fi să folosim un cuvânt pentru a defini ce este o răzbunare, am spune că este o răzbunare.
Conceptul de răzbunare exprimă dorința de a restabili o situație negativă în trecut. Această idee este aplicabilă tuturor tipurilor de situații umane: rivalitate între țări, competiție sportivă sau jocuri pentru copii. În orice circumstanță în care există o revanșă, mecanismul general este cam același:
1- Două părți se confruntă.
2- Există o dispută și una dintre părți pierde și ca răspuns există o reacție, care duce la pasul următor.
3- cererea sau dorința de răzbunare a celui care pierde.
Această procedură este atât de generală încât se vorbește chiar de răzbunare, care este atitudinea prin care se încearcă compensarea în caz de înfrângere.
Din psihologie și din nevoia de a câștiga
Dacă simțul răzbunării este analizat din punct de vedere psihologic, se distinge un aspect evident: ființa umană vrea să câștige (într-o bătălie, într-un meci de fotbal sau jucând marmură). În fața acestui fapt incontestabil, ne putem pune următoarea întrebare: de ce ne place atât de mult să câștigăm? Există un prim răspuns destul de simplu: pentru că este mai bine decât a pierde.
Cu toate acestea, un alt răspuns posibil este legat de competitivitate. Teoria evoluționistă a lui Darwin a arătat că toate ființele vii luptă pentru supraviețuire și în acest proces supraviețuiește cea care se adaptează cel mai bine la circumstanțe. În acest fel, răzbunarea ar fi un mecanism care ne permite să luptăm din nou pentru a obține victoria.
Răzbunarea înțeleasă ca o a doua posibilitate
Continuând cu analiza psihologică a acestei idei, găsim un aspect izbitor: răzbunarea ca a doua șansă. În fața unei înfrângeri, există două posibilități. Pe de o parte, este posibil să o asumăm cât mai bine sau nu este acceptată și, în consecință, apare dorința de răzbunare.
Spiritul răzbunării
Evaluarea morală a răzbunării este complexă. S-ar putea vorbi de două fețe ale aceleiași monede: ca o dorință de îmbunătățire sau ca un impuls răzbunător. Să ilustrăm aceste abordări prin două exemple. Să presupunem că două echipe de fotbal se vor confrunta și că, într-un joc anterior, una dintre ele a suferit o înfrângere prin alunecare de teren. În sens sportiv și nobil, este de înțeles și rezonabil că există dorința de răzbunare. Imaginați-vă o situație în care o înfrângere este însoțită de furie și ură pentru adversar, care produce o dorință distrugătoare de răzbunare, fără nobilime sau spirit competitiv.
