definiția constelației
Înțelegem prin constelație acel grup de stele care au o formă și caracteristici specifice. Constelațiile sunt forme artificiale create de oameni pentru a înțelege mai bine un anumit grup de stele și, deși nu sunt marcate în spațiu, astronomia stabilește linii și conexiuni între ele, formând diferite figuri și simboluri (care în general reprezintă personaje mitice).
Constelația este, așadar, o formă care este stabilită simbolic pe cerul înstelat pe care îl observăm din punctul nostru de pe planeta Pământ. Un detaliu important de reținut este că stelele sau corpurile cerești care fac parte dintr-o constelație s-ar putea să nu fie apropiate unele de altele, chiar dacă toate apar la fel la prima vedere. În general, constelațiile au stele de diferite dimensiuni, unele fiind mai strălucitoare și mai vizibile decât altele.
Organizarea stelelor în constelații este o practică care a existat din cele mai vechi timpuri când civilizații precum mesopotamienii, grecii și orientalii au desfășurat o astfel de practică. Obiectivul principal al acestei acțiuni a fost de a distinge stelele într-un mod mai accesibil și mai rapid, ceea ce a fost util atât pentru localizarea pe uscat, cât și pentru mare. Este de la sine înțeles că, în același timp, aceste constelații au primit un caracter magic transcendent și, prin urmare, au fost legate de animale sau personaje mitice.
Constelațiile pot fi împărțite în cele care sunt la nord și cele care sunt la sud de Ecuator. Astăzi, acestea sunt încă analizate și luate în considerare, de exemplu fiind reprezentate toate personajele Zodiacului. Uniunea Astronomică Internațională le recunoaște pe 88 dintre ele. Cel mai bun mod de a observa constelațiile este dintr-un spațiu deschis, deoarece centrele urbane (din cauza clădirilor și a poluării aerului) nu permit observarea mai mult decât câteva dintre ele.
