definiția gravării
Este cunoscută sub numele de gravură la tipărire sau tehnică artistică care implică o lucrare anterioară pe o suprafață care este apoi acoperită cu cerneală și din care se obțin diferite copii ale aceluiași model prin presare. Gravura este una dintre cele mai vechi modalități prin care ființele umane ar putea realiza opere de artă, precum și servind ca metodă din care pot fi obținute numeroase copii ale aceluiași design. Denumirea tehnicii, gravură, provine din ideea de gravare a modificărilor sau modificărilor care se fac pe o suprafață, marcare, lăsând o urmă pe care acea suprafață a fost lucrată.
Gravura poate fi utilizată atât ca formă de artă, cât și ca metodă de imprimare a diferitelor tipuri de broșuri, broșuri sau articole de papetărie. De-a lungul istoriei, ființele umane au folosit diverse suporturi pentru a-și crea gravurile, variind de la metal, piatră, lemn și chiar și astăzi materiale artificiale precum polistiren sau materiale sintetice.
Toate aceste suprafețe sunt prelucrate în relief cu diferite tehnici, cea mai obișnuită fiind îndepărtarea manuală a materialului. Astfel, se realizează un design pe suport din materialul excavat pentru a genera straturi de relief etc. În unele cazuri, cum ar fi metalul, gravarea se poate face din utilizarea acizilor, deoarece lucrul pe metal poate să nu fie ușor. În acest caz, proiectarea va fi aplicată și acele părți expuse la lucrul acid se vor coroda încet, generând, de asemenea, ușurare.
Următorul pas în tehnica de gravare, odată ce modelul sau matricea a fost obținut, este aplicarea de cerneală pe acesta. În acest moment, cerneala va fi introdusă în cantitate mai mare în acele spații cu relief, astfel încât designul final va fi foarte vizibil după imprimare. Când s-a aplicat cerneala, designul este tipărit pe hârtie sau pe materialul dorit prin presare și o lucrare atentă de imprimare care face ca designul să se reproducă pe hârtie.
