definiția dreptului obișnuit
În sistemul juridic al majorității țărilor există diferite tipuri de legi. Așa-numita lege obișnuită este una în care nu există proceduri speciale pentru aprobarea acesteia.
Se presupune că este o regulă de rang legal care necesită o procedură simplă pentru adoptarea sa finală. Deasupra legilor obișnuite există legi cu caracter general, adică legi organice.
Procedura generală pentru elaborarea unei legi obișnuite
Aprobarea unei legi obișnuite prezintă diferite etape: o inițiativă, o discuție, o sancțiune și în cele din urmă o promulgare.
Propunerea unei legi obișnuite începe în mod normal în casele puterii legislative, adică în grupul reprezentanților poporului. Pe de altă parte, președintele unei națiuni are de obicei puterea de a propune aceste tipuri de legi. În unele cazuri, instanțele supreme sau inițiativa populară au, de asemenea, posibilitatea de a promova acest tip de normă juridică.
Odată ce procesarea sa a început, proiectul de lege obișnuit trebuie să fie dezbătut articol cu articol de către membrii parlamentului unei națiuni prin intermediul unei comisii specializate.
Când conținutul legii ordinare a fost deja convenit, acesta trebuie sancționat, adică trebuie aprobat de reprezentanții suveranității populare.
În cele din urmă, legea obișnuită trebuie să fie promulgată în Monitorul Oficial al statului, astfel încât să poată fi respectată. Această promulgare încorporează semnătura celei mai înalte autorități a unei națiuni.
Diferențele dintre legile organice și legile obișnuite
Legile sunt adoptate de parlamentele naționale. Legile organice sunt cele care se referă la drepturile fundamentale și libertățile publice și sunt în mod normal incluse în textul constituțional al unei națiuni. Pentru a fi aprobate, legile organice necesită în general o majoritate absolută a camerelor reprezentanților. Pe de altă parte, legile obișnuite sunt toate cele care pot fi aprobate cu majoritate simplă, cum ar fi legea bugetară, legile fiscale sau cele care au legătură cu procedurile civile.
O lege obișnuită nu poate modifica conținutul unei legi organice, deoarece între cele două există un principiu de ierarhizare. Pe de altă parte, toată legea obișnuită dezvoltă conținut deja stabilit într-o lege organică.
Pe scurt, legile organice au o natură structurală în cadrul legal, iar legile obișnuite sunt propuse pentru a face față unor situații specifice care nu afectează fundamentele statului.
Foto: Fotolia - Valerii Zan
