definiția accentuării
Accentuarea pe care o implică, fie că este plasarea accentului ortografic pe vocala corespunzătoare sau accentuarea unei silabe care ne determină să o pronunțăm cu un accent mai mare în raport cu restul celor care o însoțesc, constituie una dintre cele mai acțiuni importante care se află în orbita gramaticii și ca atare sunt extrem de importante pentru utilizarea satisfăcătoare a limbii în cauză. Prima situație o numim accent tonal, în timp ce celălalt accent.
Respectarea regulilor care sistematizează accentuarea cuvintelor ne va ajuta nu numai să avem o scriere corectă, ci și să fim înțelese într-un mod conform atât atunci când vorbim, cât și când scriem. Deoarece atunci când, de exemplu, un accent nu este bine localizat, semnificația unei fraze sau a unui cuvânt se poate schimba complet sau, în caz contrar, va face dificilă înțelegerea interlocutorului.
Deoarece atunci când accentele sau accentele sunt bine plasate, textul nu va prezenta ambiguitate și poate fi înțeles fără dificultăți.
Din păcate, în ultimii ani, în loc de a arăta îmbunătățiri în acest aspect al gramaticii, au existat multe retrageri și, deși nu vrem să dăm vina doar dezvoltării de noi tehnologii și noilor modalități de comunicare pe care vi le impun, fără îndoială, au avut a contribuit la simplificarea incorectă a unor reguli de ortografie, inclusiv a accentelor.
Dacă începem să examinăm comunicările prin e-mail, rețele sociale, mesaje text sau chat, vom constata că practic nu se folosește accentul. În acest sens, se susține că viteza cu care se mișcă acest tip de comunicare îi face pe oameni să ignore unele reguli de bază.
Dar, desigur, nu îl putem accepta în niciun fel ca atenuant, deoarece dincolo de toate, a nu pune accentul acolo unde corespunde constituie o greșeală de ortografie.
Pe de altă parte, lipsa unei practici ortografice corecte în școală și citirea slabă pot fi celelalte cauze ale erorilor de ortografie.
Complicațiile care derivă de obicei din această utilizare incorectă a accentului, de exemplu, este aceea că unui cuvânt care nu a fost plasat cu accentul corespunzător i se poate da un alt sens decât are de fapt. De exemplu: Juan a ajuns la faimă cu debutul său nu este corect, deoarece semnul accentului lipsește în o: a sărit.
