definiția aculturării
Termenul aculturație este cel care este utilizat în mod normal pentru a se referi la procesul social prin care o persoană, un grup de indivizi sau o întreagă comunitate își transformă sistemul cultural prin achiziționarea de noi elemente sau valori culturale aparținând altei comunități. Procesul de aculturare poate fi văzut atât ca un fenomen pozitiv, cât și ca un fenomen negativ în măsura în care poate reprezenta integrarea dar și pierderea identității.
Fenomenul aculturării a existat de când diferite comunități umane au intrat în contact în diferite momente ale istoriei, adică din timpuri imemoriale.
Interacțiunea ființei umane cu alte ființe umane care au trăit o realitate socială și culturală diferită a reprezentat întotdeauna o provocare: intrarea în contact cu ceva care nu este similar cu unul și care înseamnă un alt mod de a înțelege lumea poate fi un șoc foarte puternic. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului și cu dezvoltarea progresivă a unui sistem cultural mondial, cum ar fi globalizarea, izolarea și menținerea trăsăturilor culturale unice și particulare devine din ce în ce mai dificilă.
Când vorbim de aculturație, ne referim la acel proces prin care o persoană dobândește sau asimilează trăsăturile culturale ale altei comunități. Un exemplu clar în acest sens poate fi Japonia, una dintre cele mai îndepărtate țări din est, cu o cultură milenară și foarte bogată, care, totuși, a reușit să asimileze perfect multe trăsături care au legătură cu confortul și stilul de viață occidental.
Atunci când o comunitate de oameni își asumă o cultură străină ca a lor, are loc un proces de aculturare. Acest proces poate fi conștient sau inconștient, pașnic sau cu forța .
Diferite exemple istorice
Când cuceritorii spanioli au ajuns pe țările continentului american, și-au impus limba, religia, tradițiile și modul lor de a înțelege viața.
Civilizația romană a fost, practic, impunerea unui model cultural diferitelor popoare supuse.
Ideologia nazistă se baza pe subjugarea altor teritorii și pe supremația rasei și culturii ariene.
Unele culturi minoritare sunt în pericol de dispariție ca o consecință a hegemoniei culturilor majoritare. În acest sens, anumite comunități din America Latină experimentează un proces treptat de pierdere a identității ca popor (de exemplu, Garífonas-ul care trăiește în America Centrală alcătuiește o comunitate care încearcă să-și mențină rădăcinile, dar cultura sa este amenințată de instituțiile dominante) .
Când teritoriul australian a fost ocupat de britanici, popoarele aborigene au fost victime ale unei exterminări culturale lente.
Globalizare și aculturație
Globalizarea are două fețe foarte diferite. În dimensiunea sa cea mai satisfăcătoare, prezintă o serie de avantaje: acces mai mare la toate tipurile de bunuri și servicii, reducerea costurilor de producție, eliminarea frontierelor economice etc. Cu toate acestea, nu toate beneficiile. De fapt, lumea globalizată este asociată cu aculturația. În această direcție, unele limbi minoritare sunt în pericol de dispariție și, în general, grupurile umane izolate își pierd tradițiile, deoarece modul lor de viață nu se adaptează la realitatea piețelor globale.
Cel mai caracteristic exemplu din binomul globalizare-aculturare este legat de limbaj. Engleza devine limba hegemonică a relațiilor umane și această circumstanță poate fi pozitivă în sfera economică, dar este foarte dăunătoare din punct de vedere al culturii.
Dominația culturală și aculturarea corespunzătoare a unei comunități are în mod normal trei faze:
1) dezvoltarea științei și tehnologiei,
2) schimbarea modelului economic și,
3) încorporarea treptată a noii culturi.
