definiția multitasking-ului
Sistemele de operare moderne se numesc multitasking, care permit mai multe procese și funcții să ruleze simultan.
Atât în calcul, cât și în alte domenii sociale, multitasking-ul este numit abilitatea sau caracteristica de a efectua mai multe sarcini și funcții în același timp. Această capacitate se găsește adesea în computerele sau sistemele moderne.
În zilele noastre, având în vedere multiplicitatea proceselor și sarcinilor care trebuie îndeplinite atât în mediul de lucru, de afaceri și chiar zilnic, procesoarele trebuie să aibă capacități mai complexe și avansate pentru a permite executarea diferitelor acțiuni care se suprapun, fără a încetini sau a împiedica utilizarea computerul de către utilizator.
Tipurile de multitasking variază. Poate fi cooperant, atunci când procesele utilizatorului renunță la procesor la sistemul de operare la intervale diferite. Acest tip de multitasking este supărător și nesigur.
În multitasking-ul preferat, sistemul de operare gestionează procesoarele și împarte timpul între procesele din coadă. Fiecare proces poate avea computerul la intervale scurte, dar în general rezultatul este același ca și când acest lucru s-ar întâmpla simultan. În multitasking-ul real, care are loc doar pe sistemele multiprocesor, mai multe procese au loc în același timp, așa cum se întâmplă pe modele precum Linux și Mac OS X.
Posibilitățile sistemelor multitasking sunt foarte largi, deoarece permit mai multor utilizatori să utilizeze același procesor în același timp, așa cum se poate întâmpla în rețeaua într-o companie sau birou. Criteriul predominant în orice caz este acela de „împărțire a timpului” sau distribuirea timpului, prin intermediul căruia fiecare utilizator are procesorul alternativ, dar fără a percepe acele momente sau intervale în care comanda este transferată altor utilizatori. Astfel, pot apărea în același timp diferite procese de diferite complexități, economisind timp și bani.
