definiția creastei oceanice

Creasta Oceanic este un foarte comun tip de ajutor subacvatic , care este prezent în partea de jos a oceanelor pământului planetei noastre, mai precis în partea centrală a acestora. Majoritatea acestor reliefuri, și în cazul particular al creastei oceanice în cauză, sunt rezultatul activității vulcanice sau a mișcării plăcilor tectonice.

Pentru ca toată lumea să poată avea o idee vizuală completă a creastei oceanice, trebuie să spunem că este o fâșie montană care știe să traverseze oceanele între toate continentele planetei.

Înălțimea unei creaste poate varia între 2.000 și 3.000 de metri înălțime și în centrul său există un șanț, vale, groapă centrală, numită fântână, din care iese continuu magma. Datorită acestui fapt, rocile din centru sunt întotdeauna mai noi sau mai tinere și, după o perioadă lungă de timp, de milioane de ani, de exemplu, oceanul în cauză se va extinde în mod proporțional și similar pe ambele părți ale crestelor și apoi ca o consecință a motivului pentru care masele continentale care se află între oceanul respectiv se vor îndepărta inevitabil, în mod natural și fără a putea opri acest proces, desigur.

Deci, această ruptură este, fără îndoială, dovada fundamentală și fiabilă că există o deplasare a plăcilor.

Acum, cei care studiază această mișcare care apare în centrul latului estimează că este foarte mică, fiind o mișcare care implică milimetri în fiecare an. Când apare noul material stâncos, odată răcit și transformat în astfel, se va alinia pe baza câmpului magnetic al pământului. Și datorită orientării pe care o atinge, a fost posibil să se cunoască variațiile acestui câmp de-a lungul istoriei pământului.

Un exemplu de creastă oceanică este așa - numita creastă antarctică-americană , care este alcătuită din limita deviată între placa sud-americană și placa antarctică și cuprinde întregul fond oceanic între punctul triplu Bouvet și defectul Insulelor Sandwich, situat la acesta dintre acestea.


$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found