definiția infinitului
Conceptul de infinit poate fi înțeles atât din aspectele matematice, cât și din cele filosofice. Infinitul este definibil ca tot ceea ce nu are limite, provenind din cuvântul latin infinites sau care nu are sfârșit. Conceptul de infinit este, fără îndoială, un concept de mare complexitate și abstractizare, deoarece nimic din ceea ce știm în viața noastră de zi cu zi nu poate fi considerat ca atare.
Ființa umană a încercat de-a lungul istoriei sale să definească noțiunea de infinit în ceea ce privește întrebările filosofice și matematica. În acest sens, ambele aspecte ale conceptului se reunesc atunci când este înțeles ca o abstractizare. Infinitul reprezintă în toate cazurile ceea ce nu are nici început, nici sfârșit, care este un continuum permanent în a cărui dezvoltare nu poate fi determinat niciun punct final.
Conceptul de infinit este pentru multe culturi și civilizații legate de cel al vieții însăși, deoarece existența ființelor vii este reprezentată din ciclul etern al nașterii, dezvoltării și morții, în special pentru religiile și culturile care își păstrează credința în viață dincolo de moarte. În același timp, infinitul poate fi reprezentat de spațiul exterior, din care nu se cunoaște încă nicio limită și care apare ca un spațiu incomensurabil în ochii oamenilor.
Infinitul este întotdeauna reprezentat cu simbolul asemănător cu opt (8) în care devine vizibil deoarece nu există un punct de plecare sau de sfârșit și întrucât tot ce se întâmplă în acel spațiu marcat de linie este destinat să continue să circule în el.
În cele din urmă, se poate spune că conceptul de infinit se aplică domeniilor matematicii, fizicii și altor științe. În ele, abordarea infinitului are legătură cu abstractizarea și cu încercarea de a explica fenomene abstracte care îl reprezintă (cum ar fi numerele periodice, printre altele).
