definiția câmpiei
Termenul de câmpie este utilizat pentru a desemna acele spații naturale care constau în reliefuri reduse sau altitudine minimă, aproape de nivelul mării și cu un anumit tip de vegetație specială pentru fiecare ecosistem. Ideea de câmpie vine tocmai din noțiunea de plan, de la ceva care nu are volum sau variații pe suprafața sa. Deși câmpiile naturale pot prezenta diferențe de altitudine sau de relief în funcție de tipul de regiune despre care vorbim, în general ne vom referi la teritorii plane în care nu găsim munți, podișuri, dealuri sau orice alt tip de înălțime pronunțată. Ce contrast cu restul scenei.
Câmpiile sunt considerate a fi cel mai bun spațiu pentru habitatul uman, deoarece permit dezvoltarea mult mai ușoară a activităților, cum ar fi creșterea animalelor, agricultura sau pășunatul: prin faptul că nu prezintă nereguli, diferențe de altitudine sau variații ale climelor, favorizează permanența ființei umane. Pe lângă faptul că permite o gestionare mai ușoară și mai accesibilă, câmpiile sunt de obicei unele dintre cele mai fertile și mai favorabile teritorii pentru creșterea oricărui tip de plantă sau legumă. Câmpiile pot varia în ceea ce privește altitudinea între una și alta (cu câmpii la mai puțin de 700 de metri deasupra nivelului mării pe planetă și altele care se află la peste 1000 de metri deasupra nivelului mării). Ceea ce contează este că în suprafața acestei câmpii nu există variații foarte marcate ale altitudinii sau volumului.
În mod normal, cele mai frecvente câmpii au loc în câmpiile joase de lângă mare, în care terenul nu a câștigat încă o înălțime mare sau, de asemenea, în văile care sunt generate în mod natural între lanțurile muntoase sau între munți. Găsim diferite tipuri de câmpii în funcție de formarea lor: câmpii de coastă, aluvionare, lacustre, glaciare și de lavă.
