definirea independenței
Termenul de independență este în mod normal asociat cu calitatea de suveran și autonom al unei țări sau al unei regiuni geografice. Cu toate acestea, semnificația sa nu este exclusiv politică și, în multe cazuri, poate fi înțeleasă și ca o calitate aplicabilă pentru o persoană, o instituție, chiar și un animal. Putem spune, atunci, că independența este o valoare morală și etică care are legătură cu capacitatea pe care subiectul în cauză o arată de a se descurca singur și de a nu fi supus tutelei sau controlului unei entități superioare.
Independența este, cu alte cuvinte, nedependență. Astfel înțeles, termenul înseamnă posibilitatea de a lua decizii în mod autonom și liber. Inutil să spun că noțiunea de independență este profund legată de cea a libertății, motiv pentru care devine unul dintre cele mai importante și esențiale elemente ale vieții umane.
În mod normal, termenul de independență este legat de fenomenele politice, deoarece este, de asemenea, înțeles ca posibilitatea ca o țară, o regiune sau orice comunitate să se guverneze singură și astfel să renunțe la orice domeniu sau tutelă care ar putea proveni dintr-o altă regiune sau entitate Luptele pentru independență au marcat istoria umană din cele mai vechi timpuri tocmai pentru că noțiunea de independență există și cea a dominației și supunerii. Se estimează că de-a lungul istoriei umane au existat numeroase cicluri de independență care au permis multor regiuni să se elibereze de jugul care a căzut asupra lor.
În același timp, noțiunea de independență poate fi aplicată vieții de zi cu zi a unei persoane obișnuite. În acest sens, o persoană independentă este o persoană care se poate descurca singură în ceea ce privește problemele economice, sociale, de muncă sau de locuințe.
