definiția fixității

Marea varietate de specii este o problemă care a atras interesul biologilor și al comunității științifice în general. Pentru a oferi o explicație a acestui fenomen complex, au fost dezvoltate două teorii de referință: fixismul și evoluționismul. O a treia concepție, creaționismul, este inspirată de credințele religioase conform cărora speciile au fost create de Dumnezeu.

De la fixism la evoluționism

În secolul IV î.Hr., filosoful Aristotel a susținut că speciile și-au menținut caracteristicile fiziologice și anatomice într-un mod inalterabil. Cu alte cuvinte, ființele vii nu se schimbă în timp și trăsăturile lor sunt permanente sau fixe. Această viziune a fost menținută până în secolul al XVIII-lea cu oameni de știință precum Cuvier sau Linnaeus.

Mai târziu naturalistul francez Jean-Baptiste Lamarck a propus o teorie alternativă, transformismul. Potrivit acestuia, speciile încorporează schimbări progresive în timp și speciile sunt cumva supuse unui mecanism evolutiv.

Abordarea științifică a fixismului s-a legat de viziunea creaționistă, deoarece Dumnezeu este cel care a creat speciile vii și acestea își conservă inalterabil esența și caracteristicile. Logica fixismului s-a bazat pe ideea imuabilității și perfecțiunii lui Dumnezeu (creațiile lui Dumnezeu trebuie să fie neapărat perfecte pentru că opusul ar fi să admitem că o ființă perfectă creează ceva imperfect și această întrebare ar fi o contradicție evidentă).

Conform viziunii fixiștilor și creaționiștilor, fosilele au fost interpretate ca rămășițe de animale sau plante care au dispărut după potopul universal menționat în Biblie.

Lamarckismul a introdus treptat ideea evoluției. Astfel, potrivit lui Lamarck, diferitele specii s-au schimbat pentru a se adapta habitatelor lor naturale corespunzătoare. În acest sens, formele de viață actuale au coborât din alte forme de viață din trecut. Aceste principii au pus sub semnul întrebării teza fixismului, dar au servit drept bază teoretică pentru o nouă paradigmă, teoria evoluției lui Charles Darwin.

Teoria evoluției a marcat sfârșitul fixismului ca teorie științifică

Pentru Darwin, speciile sunt supuse unui proces sau lege a selecției naturale. În acest sens, animalele se transformă sau evoluează, deoarece apar la generație diferite mutații care favorizează o mai bună adaptare la mediu și aceste mutații sunt moștenite de generațiile următoare (de exemplu, un iepure care se naște cu un strat mai mare se poate proteja mai bine de rece și această nouă trăsătură este transmisă viitorilor săi descendenți până când în cele din urmă ajunge să fie selectată de specia însăși ca întreg).

Foto: Fotolia - acrogame