definiția exoscheletului
Un exoschelet este cunoscut ca o structură rigidă sau cadru care protejează interiorul unor animale și chiar permite corpului să fie modelat și modelat. Din acest motiv, este distribuit acoperind întregul corp, acoperind și picioarele și apendicele, cum ar fi antenele.
Animalele cu exoscheletele au de obicei faze de creștere, în care trebuie să mute sau să-și schimbe căptușeala exterioară pentru una nouă, mai mare.
Tipuri de exoschelet
Acest schelet poate avea diferite tipuri de compoziție, care îi afectează proprietățile și caracteristicile externe.
Exoscheletul chitinei. Chitina este un carbohidrat format din N-acetilglucozamină, care dobândește o conformație spațială similară cu cea a celulozei, care îi permite să dobândească o rezistență mare. Animalele care au corpul acoperit de un exoschelet de chitină includ artropode, acestea constituind cel mai abundent filum din regnul animal. În cadrul acestui grup se află păianjeni, scorpioni, crustacee precum crabi, miriapode precum centipedele și insecte, inclusiv muște și gândaci.
Exoschelet format din carbonat de calciu. Alți membri ai regnului animal care sunt acoperiți de un exoschelet includ moluștele și coralii, în acest caz acoperirea lor este alcătuită în principal din carbonat de calciu, care este o componentă importantă a mai multor tipuri de roci (inclusiv calcar și marmură), precum și diferite tipuri de minerale, ceea ce ne permite să înțelegem magnitudinea rezistenței lor.
Exoschelet de tip osos. Un al treilea tip de exoschelet este unul care are o compoziție similară oaselor și cartilajului, în care o matrice minerală formată în principal din calciu este combinată cu o matrice organică bogată în colagen. Acest tip de exoschelet este prezent la animale precum broaște țestoase, șerpi și crocodili.
Tehnologie bazată pe modelul exoscheletului
Natura este o sursă inepuizabilă de inspirație pentru dezvoltarea de noi tehnologii, inclusiv proiectarea exoscheletelor robotizate pentru a le adapta la părți ale corpului uman, pentru a compensa eșecurile sau deficiențele capabile să provoace dizabilități.
Aceste exoschelete artificiale sunt utilizate în primul rând pentru a oferi sprijin și sprijin pentru mers, permițând persoanei care le folosește să efectueze acțiuni precum mersul pe jos. Aceste evoluții sunt încă în stadiile incipiente, cu toate acestea, ele arată promițătoare mai ales în a permite copiilor afectați de boli neurologice incurabile în prezent, cum ar fi paralizia cerebrală și atrofia musculară a coloanei vertebrale, să meargă, care poate fi controlată de impulsurile originare din creier.
Fotografii: Fotolia - macrovector / arkela
